Comunitatea vorbitoare de limba română din Germania este invitată mâine, de la ora 17:00, la premiera spectacolului „Frici” de Ana Sorina Corneanu, în regia și adaptarea scenică a actriței și regizoarei Natalia Glöckner, un nume cunoscut în rândul iubitorilor de teatru din diasporă. Evenimentul va avea loc pe scena de pe Königstraße 64 și marchează un moment important pentru scena culturală românească din Nürnberg.
Un text contemporan, cu tematici universale
Scrisă de actrița și dramaturga română Ana Sorina Corneanu, piesa „Frici” a atras atenția lumii teatrale prin felul în care explorează vulnerabilitățile omului contemporan. În România, textul a obținut recunoaștere în cadrul proiectului „Lecturi³” al Teatrului Național din Iași, fiind considerat o contribuție necesară într-un timp în care anxietatea și fricile personale capătă forme tot mai complexe.
Când am scris „Frici”, nu m-am gândit că va ajunge atât de departe. Am scris-o dintr-o nevoie aproape instinctivă, ca un dicteu – fără plan, fără intenția de a o arăta cuiva. A fost felul meu de a înțelege oamenii care mi-au ieșit în cale, tipologii diferite, dar unite printr-un fir comun: fricile.
Mi-am dat seama că, oricât de diferiți am fi, ne întâlnim mereu acolo, în teama de a nu fi destul, de a pierde, de a nu fi iubiți, de a nu fi văzuți. Frica, paradoxal, ne face umani.
Cred că frica e o forță stranie: ne poate bloca, dar și împinge înainte. Ne ține pe loc, dar tot ea ne obligă să căutăm răspunsuri. În timp am înțeles că nu trebuie să o alungăm, ci să o ascultăm. De multe ori, în spatele fricii se ascunde chiar dorința cea mai puternică de viață, de împlinire, de libertate. Poate de aceea oamenii reacționează atât de puternic la piesă – pentru că recunosc în ea ceva ce nu pot spune cu voce tare, dar simt.
„Frici” vorbește despre teama cea mai adâncă: frica de moarte. Dar ea nu apare niciodată direct, ci se ascunde sub tot felul de detalii: grijile pentru ce spun ceilalți, dorința de control, teama de pierdere, de eșec. Personajele încearcă să o evite, să o mascheze, dar sub fiecare gest, fiecare cuvânt, se simte acea neliniște universală – frica de sfârșit, de necunoscut. Piesa descoperă cum această frică comună ne leagă, chiar dacă fiecare încearcă să o trădeze prin propriile tipare și aparente diferențe.
Mult timp, piesa a rămas în sertar. Când, într-un final, am scos-o la lumină, n-am avut nicio așteptare. De aceea, impactul pe care l-a avut în țară m-a surprins și m-a emoționat profund. Iar faptul că acum trăiește și pe o scenă din Nürnberg e ceva ce n-aș fi putut imagina. Mă bucur nespus de colaborarea cu Natalia Glöckner – pentru sensibilitatea și inteligența ei artistică, pentru felul în care a știut să simtă textul și să-l ducă mai departe. Sunt recunoscătoare că „Frici” a ajuns la oameni și că, într-un fel, continuă să-i atingă. Poate pentru că, indiferent de limbă sau cultură, fricile noastre rămân aceleași. Și, uneori, recunoașterea lor devine primul pas spre curaj și vindecare. Pentru mine, asta e tot ce poate să facă teatrul: să ne pună față în față cu ceea ce ne e teamă să privim, dar și să ne amintească, cu blândețe, că nu suntem singuri în asta.
Piesa este construită ca o succesiune de confesiuni – șase personaje aduc în prim-plan frici diferite, însă profund reale: frica de mâncare, frica de boală, de înălțime, de iubire, de întuneric. Dincolo de particularitățile fiecărui personaj, „Frici” vorbește despre ceea ce rămâne nespus în viețile noastre: îndoieli, moșteniri emoționale, traume transmise între generații.
Natalia Glöckner – regizoarea și sufletul proiectului
Regizoarea spectacolului, Natalia Glöckner, moldoveancă stabilită de mai mulți ani în Germania, povestește cum a descoperit textul:
„M-a atras imediat stilul Anei Sorina Corneanu – profund, cu imensă luciditate, poetic chiar și când tratează subiecte autentice, ancorate în realitate. Am văzut că piesa «Frici» fusese deja montată la București și am simțit nevoia să o citesc. Am contactat-o, m-am prezentat și, spre bucuria mea, mi-a oferit textul cu o deschidere și o generozitate impresionantă. Nu doar atât – mi-a trimis și alte piese care așteaptă să iasă la lumină scene!”
Natalia mărturisește că a simțit din prima clipă potențialul textului:
„Când am citit «Frici», am știut că este un text special, actual, necesar și foarte puternic. Inițial am intenționat să fac un monospectacol, simțind că pot duce toate rolurile. Totuși, în ultimii ani tot mai des am fost întrebată: «Natalia, când faci un spectacol pentru maturi?» Acest gând a rămas cu mine și astfel am decis să realizez proiectul teatral care va prinde viață în februarie 2025. «Frici» vorbește despre teama adânc înrădăcinată în sufletul omului, frica purtată de părinți, de bunici – frica pe care, fără să realizeze, ei o transmit copiilor și nepoților lor. Este despre umbrele pe care le purtăm fără să le conștientizăm, despre nesiguranță, despre neîncredere, despre durerea interioară ascunsă ani la rând, despre neiubirea de sine…”
Montarea de la Nürnberg este, pe lângă o inițiativă artistică, și un gest cultural necesar, un mod de a păstra vie limba română, emoția specifică teatrului românesc și un spațiu afectiv pentru diasporă.
„Am știut de la primele pagini că «Frici» merită să ajungă în fața publicului din diasporă, pentru că temele lui sunt universale”, adaugă Glöckner.
Distribuție și formarea echipei
Grupa teatrală „Glock-Dialog”, fondată și coordonată de Natalia Glöckner, s-a format firesc, prin recomandări și prin dorința exprimată de mai multe femei din comunitate de a se implica în proiecte artistice. Regizoarea subliniază că nu a organizat un casting formal:
„Pentru mine, cel mai important criteriu a fost deschiderea și sinceritatea. Am distribuit rolurile intuitiv, în funcție de modul în care am simțit că fiecare actriță poate purta povara personajului.”
Distribuția spectacolului „Frici” este alcătuită din:
-
Inga Tcaci – Nicoleta (Frica de înălțime)
-
Eugenia Burea – Alexandra (Frica de mâncare)
-
Andreea Jornea – Raluca (Frica de boală)
-
Alina Arbajter – Iulia (Frica de întuneric)
-
Vlad Malinețescu – Dan
-
Natalia Glöckner – Dana (Frica de iubire)
Regia de sunet este semnată de Vasile Rusu, membru activ al comunității, care, împreună cu familia sa, contribuie constant la activitățile teatrale din cadrul „Kindertheater Glöckchen”.
Confesiuni ale actorilor despre momentul când rolul devine o experiență personală
Pentru actrițele implicate, lucrul la acest spectacol a însemnat și un proces interior profund.
Inga Tcaci, interpreta Nicoletei:
Am simțit cum mi se strânge inima. Eram foarte emoționată, mi se făcea sete tot timpul și încercam să-mi țin mintea limpede, să nu uit textul. În același timp, era un amestec de teamă și entuziasm, o euforie totală, aș spune! Mă simt recunoscătoare, împlinită și eliberată. Spectacolul a fost mai mult decât un rol — a fost o trăire, o călătorie înapoi în copilărie și o realitate a prezentului meu ca mamă. M-a făcut să înțeleg cât de mult se repetă uneori cercul vieții, dar și cât de important e să-l trăiești conștient, cu blândețe și înțelegere! Aș vrea ca publicul să înțeleagă acea presiune pe care o simți atunci când toți așteaptă de la tine să reușești. Când nu știi dacă urci pentru tine sau pentru ceilalți. Că uneori, înălțimea nu e libertate, ci durere. Aici vorbesc mai mult de rolul meu, al Nicoletei, cu frica de înălțimi! E obositor să trăiești cu dorința de a urca și teama de a nu fi suficient…”
Eugenia Burea, interpreta Alexandrei, mărturisește:
„Fiecare zi a Alexandrei devine o luptă cu ideea de a se alimenta sănătos într-o lume în care simte că totul îi poate face rău. În disperare, alunecă în extrema cealaltă. Dar tocmai această cădere o eliberează. Mi-am dat seama că uneori frica ne îngustează lumea până într-atât încât uităm să trăim.”
Alina Arbajter, interpreta Iuliei, spune:
„Chiar dacă eu, ca om, sunt pozitivă, intrarea în rol mi-a trezit frici reale. Și am descoperit forța Iuliei de a lupta cu ele. Dacă aș relua rolul peste zece ani, cred că l-aș juca diferit – fiecare vârstă vine cu fricile ei.”
Andreea Jornea, interpreta Ralucăi completează:
O parte esențială din construcția spectacolului „Frici” a fost și procesul prin care ne-am apropiat unii de alții și de propriile personaje. Deși sunt cea mai tânără din această echipă, m-am integrat foarte bine. Până la începutul repetițiilor nu ne cunoșteam deloc, dar între noi s-a format rapid o legătură frumoasă, ceea ce ne-a ajutat să construim împreună ceva autentic. Nici nu-mi pot imagina că această piesă ar fi putut prinde viață mai bine în alte condiții sau alături de alte persoane. Da, scena în care Raluca vorbește despre frica ei de boli a fost destul de provocatoare. Personajul suferă de ipohondrie și are un moment în care enumeră o mulțime de afecțiuni de care se teme. Mi-a fost greu la început să rețin textul și să pronunț toate acele denumiri corect, mai ales într-un ritm natural. Au fost mai multe momente în care am greșit sau am avut „failuri”, dar cu timpul am reușit să o stăpânesc și acum e una dintre scenele mele preferate, pentru că e plină de energie și vulnerabilitate. Iar în momentul în care am urcat pe scenă și m-am așezat în locul meu, emoțiile Andreiei au dispărut complet — pentru că, din clipa aceea, nu mai eram eu, ci Raluca.”
Actorii au fost susținuți constant de Vasile Rusu, care a asigurat coloana sonoră, ritmul și atmosfera potrivită fiecărei scene. Natalia Glöckner povestește:
„Vasile a fost piesa lipsă a echipei – omul care a dat spectacolului ritmul și accentele sonore exact la momentul potrivit. Fără el, energia scenică nu ar fi fost aceeași.”
Rolul de regizor de sunet este pentru mine o provocare plină de satisfacții. Este o responsabilitate complexă care cere precizie, răbdare și capacitatea de a anticipa fiecare moment de pe scenă. Totuși, energia actorilor și atmosfera de echipă mă motivează să dau tot ce am mai bun din cunoștințele mele tehnice. Cea mai frumoasă parte este să știu că, din spatele pupitrului, pot contribui la o poveste care ajunge direct în sufletele oamenilor. Deși la început nu știam ce presupune munca cu actorii, secretele culiselor sau comunicarea vizuală, toate acestea au început să mă fascineze din ce în ce mai mult. Fiecare piesă îmi oferă o nouă treaptă spre a mă descoperi pe mine însămi, un drum în care învăț, cresc și mă conectez mai profund cu ceea ce simt.
Un spectacol pentru sufletul adultului
„Frici” este, în esență, despre ceea ce ne definește invizibil: temeri, traume, fragilități. Este un text care pune în lumină frica moștenită, cea purtată de părinți și bunici și transmisă copiilor fără a fi rostite. Este un spectacol despre neîncredere, nesiguranță și strigătul interior după lumină.
Pentru publicul din diasporă, reprezentația devine cu atât mai relevantă. Departe de casă, vulnerabilitățile sunt adesea mai intense, iar arta rămâne unul dintre cele mai sigure spații de recunoaștere și vindecare.
Detalii despre premieră
-
Data: 23 noiembrie 2025
-
Ora: 17:00
-
Locul: Königstraße 64, Nürnberg, Germania
-
Organizator: Grupa teatrală „Glock-Dialog”
-
Regie și adaptare scenică: Natalia Glöckner
„Sunt profund recunoscătoare pentru aceste actrițe dedicate și pentru echipa care a făcut posibil acest proiect. Sper ca publicul să simtă aceeași vibrație pe care am simțit-o noi lucrând la acest text”, spune Natalia Glöckner.
Pentru cei care vor să afle mai multe despre omul din spatele acestei montări, despre pasiunea Nataliei pentru teatru, drumul ei din Moldova până în Germania și cum construiește comunități teatrale, vă invit să citiți interviul nostru detaliat cu Natalia Glöckner → Despre integrare, teatru și propriul proiect teatral Kindertheater Glockchen: povestea Nataliei Glöckner
