A apărut în mediul online ca o explozie de culoare și creativitate, atrăgând privirile multora datorită lucrurilor create de ea pentru cei mai mici. Costume, rochițe, cămăși, pantaloni, seturi – „mamă-fiică” unele mai frumoase decât altele, dar toate bine făcute și frumos combinate. Galben pal în combinație cu turcoaz, roz cu bordo și multe alte culori care-ți fură ochii, unele mai… decât altele, toate sub amprenta brandului Iris Style. „În spatele acestor creații frumoase trebuie să fie o poveste nu mai puțin frumoasă”, mi-am zis atunci când le-am văzut prima oară.
Și nu am greșit când am spus asta. Irina Balanuță nu doar crează, ea transformă fiecare vis într-un proiect concret. Munca ei nu se rezumă la a face haine, ci la a aduce zâmbete copiilor. Pentru ea, copilăria înseamnă culoare, libertate și bucurie, iar rodul imaginației îi ajută pe copiii să-și trăiască copilăria în culori. N-am dat greș când mi-a setat să-i spun povestea. Înainte să încep, am rugămintea de a o încuraja pe Irina cu un mesaj, un comentariu, o distribuire. Doar cei care au încercat să-și ducă visul la îndeplinire știu de cât efort este nevoie. S-o încurajăm.
Mă numesc Irina Balanuță, sunt mamă a trei copii și m-am născut la Chișinău. Povestea mea despre pasiunea pentru croitorie, care ulterior s-a transformat în haine marca „Iris Style” a început încă de prin clasa a șaptea. Pe atunci nu știam ce înseamnă construcția unui tipar, dar știam deja să cos fustițe și rochițe la păpuși. Eu, dacă nu eram în ogradă sau pe scara blocului, sigur mă găseai la bunica, care locuia în scara vecină, la etajul trei. Acolo era o mașină de cusut din aia veche, cu pedală, la care eu am făcut primele mele încercări. Bunica și mătușile mele, de pe linia tatălui, lucrau în domeniul croitoriei. Unele dintre ele erau angajate la fabrica „Ionel”. De fiecare dată când mergeam la ele, le ceream câte o bucată de țesătură, ca să cos. Ele îmi ofereau resturi și-mi dădeau voie să stau în preajma lor să învăț a coase. La bunica mereu erau dulapurile pline cu stofe colorate și fel de fel de furnitură. Din bucățile pe care le primeam, coseam rochii și fuste pentru păpuși.
Am început să muncesc de la 16 ani. Nu am făcut o școală profesională, am urmat doar cursuri, inițial de cusător, apoi de croitor, toate în limba rusă. Cu greu, dar am fost angajată la Artizana (compania Artizana Fashion este una dintre liderii importatori din Moldova de haine stilate pentru bărbați si femei). Eram fragedă și fără experiență, dar probabil, ceea ce a văzut angajatorul în ochii mei era dorința de a învăța continuu și încrederea că voi reuși, lucru pentru care le mulțumesc.
Am lucrat acolo din 2000 până în 2005, ca și cusătoreasă. În 2002, mi-am cunoscut primul soț, care, la fel, lucra la Artizana, iar doi ani m-ai târziu ne-am căsătorit. Pe atunci coseam haine pentru Italia – pantaloni și jachete pentru copii. Din 2005 până în 2007, am luat o pauză, una frumoasă zic eu, pentru că am devenit mamă a două minunății – inițial s-a născut fetița noastră, apoi și băiețelul. Am revenit la muncă în 2009.
Când m-am revenit la Artizana, fabrica devenise mai mare, multe lucruri erau altfel decât le lăsasem. Îmi doream să devin controlor, dar mi s-a reproșat că nu aveam studii. A fost greu de acceptat, dar nu am renunțat. Am cerut sfaturi de la cei mai experimentați și am muncit din greu. După nouă luni, susținută de oameni din fabrică care au crezut în mine, mi-a fost oferită șansa să fiu controlor, și cu toate că salariul era mai mic, eu am acceptat provocarea.
Am pornit de la nivelul de cusătoreasă categoria a cincea, ceea ce era foarte bine, dar am muncit și mai mult. În timp, am fost promovată la funcția de tehnolog și apoi șefă de secție. Au fost de toate în acest răstimp și bune și mai puțin bune, dar n-am cedat niciodată.
Gândul emigrării mi-a venit în 2019. Brusc. La bază a stat o discuție cu fiica, care avea pe atunci probleme de sănătate. Mi-a spus doar atât: „Vreau să fiu ca toate fetele.” Am încercat s-o ajut, alergând pe la tot felul de experți și proceduri, dar fără sens. Mă învârteam într-un cerc fără ieșire. Aveam 19 ani de experiență la fabrică, dar fără casă și cu dificultăți financiare. Nu reușeam să-i ofer copilului meu șansa de a se pune pe picioare. Iar între timp și divorțasem… Deci, rămăsesem singură în fața tuturor acestor provocări.
La fel de brusc a venit și decizia de a mă concedia. Întâmplător sau nu, dar tot în săptămâna aceea, l-am cunoscut pe actualul meu soț. Situația la muncă devenise tot mai dificilă, iar provocările nu se mai terminau. Îmi amintesc ca azi – era lunea Paștelui când am văzut, un anunț pe internet despre un loc de muncă în Polonia. Nu am stat mult pe gânduri…
Am plecat în Polonia, unde am stat doar o săptămână, dar în tot acest timp comunicam cu actualul meu soț, stabilit deja în Germania. Așa am ajuns aici. Decizia de a pleca definitiv în Germania, de a lua totul de la zero pe toate planurile vieții a fost ca un salt de 360 de grade. Nu credeam că mă voi recăsători vreodată, dar viața m-a surprins. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru cum s-au aranjat toate.
Viața în Germania m-a făcut să întorc fila. Ne-am căsătorit în decembrie 2019, iar după 9 luni mi-am adus și copii aici. Primul lucru care mi-a fost greu să-l accept a fost… să nu lucrez. Soțul îmi spunea să stau acasă și să mă odihnesc, dar pentru mine, obișnuită de mică cu munca, era dificil. Așa că m-am angajat ca și cusătoreasă. Însă nu era același lucru ca în Moldova. Coseam steaguri. Linii drepte. Zero creativitate. Zero dorință de a continua. După un an de muncă, am aflat că sunt însărcinată. A fost o bucurie amestecată cu multă recunoștință. După naștere, am stat în concediul de îngrijire a copilului timp de doi ani, perioadă în care gândul de a face ceva al meu, care să pună în valoare pasiunea, pur și simplu nu mă lăsa în pace.
Susținută de soț, dar și de cele mai apropiate prietene, am zis să încerc. Vorba ceea: „mai bine să-ți pară rău c-ai încercat, decât că nu…” Știam că nu va fi ușor… Așa „s-a născut” cel de-al patrulea copil al meu, dacă-l pot numi așa – Iris Style – haine pentru copii.
Hainele pentru copii au fost dintotdeauna inima creațiilor mele, iar inspirația mi-o iau din viața de zi cu zi. Am trei copii și pe cei mai mari i-am îmbrăcat dintotdeauna în haine cusute de mine, haine care mereu ieșeau în evidență. Mezina, Erica, nu este o excepție. Merge la grădiniță în hainele mele personalizate. Educatoarele sunt curioase în fiecare dimineață: „Cu ce minunăție o să mai vină azi Erica?”
Pentru mine, copilăria înseamnă culoare, libertate și bucurie. Îmi place să cred că rodul imaginației și mâinilor mele îi ajută copiii să-și trăiască copilăria în culori. Îmi aduc aminte cum, de mică, iubeam nuanțele viu colorate, iar acum transmit asta în fiecare bucățică de stofă care se transformă ulterior în rochiță, bluziță, cămașă, set etc.
Lucrările iau naștere prin încercări și ajustări. De exemplu, dacă vreau să creez un costum bicolor, iau bucata de stofă și o „plimb” până simt că i-am găsit locul. Mă inspir din lucruri pe care le văd online sau în jurul meu, dar le adaptez până nu-mi vine să spun „Wow, asta îmi place!” . Erica este manechinul meu viu – când văd cât de bucuroasă e să poarte o haină, știu că am făcut o treabă bună.
Pun mare preț pe stofele naturale, mai ales pentru copii. Vara, folosesc bumbac sau in, materiale care lasă pielea să respire. Pentru costumele de iarnă, combin bumbacul cu poliesterul, astfel încât să fie și călduroase, și rezistente. Scopul meu este ca fiecare haină să fie prietenoasă cu pielea copiilor și să fie rezistentă în timp.
Ce ține de confortul hainelor, secretul stă în testare! Erica e prima care le încearcă pe toate. Ea e mereu în mișcare – urcă, sare, se mișcă, iar eu observ unde și cum trebuie să fac ajustări. Îmi place să creez haine care nu doar că arată bine, dar sunt și extrem de confortabile.
Feedback-urile clienților mei sunt motorașul care mă propulsează înainte. Am multe momente frumoase. Spre exemplu, unul din cele mai recente – o clientă, Svetlana, care mi-a cerut să creez o rochie în baza unui model trimis de ea. Nu mi-a plăcut designul și i-am propus altceva… când i-am trimis comanda am lăsat-o fără cuvinte. A fost mai mult decât surprinsă de rezultat și la scurt timp a revenit cu mai multe comenzi, inclusiv seturi „mamă-fiică”. Pentru mine orice recenzie bună pe care o primesc îmi dă încredere că ceea ce fac, fac bine.
Sunt încă la început de cale în afacerea pe care am deschis-o. Abia de am trecut partea birocratică legat de oficializarea afacerii. Lucrez în bază de Gewerbe și pun accent pe promovare. Spre bucuria mea, există deja o comunitate online care mă cunoaște și mă încurajează. Cei mai mulți îmi sunt clienți și le sunt recunoscătoare pentru energia pe care mi-o transmit prin gândurile lor, mesajele de mulțumire, distribuiri, și recomandări.
Planurile de viitor sunt mărețe. Visez să am propriul atelier – un loc unde să repar haine și să creez colecții proprii, nu doar pentru copii, ci și pentru adulți. Deja mi-l imaginez – un spațiu plin de manechine, de stofe și haine viu colorate. Cântă muzică, e multă armonie și multă culoare în jur. Iar pe manechine sunt haine marca Iris Style. Haine care aduc bucurie. Visez și la un magazin, în care să expun în realitate creațiile proprii pentru tot spectrul de clienți – de la mic la mare.
Mesajul meu de final pentru toți cei care mă cunosc și mi-au oferit credit de încredere – Fiecare haină pe care o creez este făcută cu drag și cu gândul la confortul și fericirea copiilor. Când alegeți ceva din colecția Iris Style, nu doar vă îmbrăcați copilul în ceva frumos, ci și în ceva făcut cu multă pasiune și grijă. Mersi pentru că faceți parte din această poveste!”
Cei care doresc să vadă mai multe dintre creațiile Irinei, o pot face pe pagina de facebook. Apropo, găsiți și multe reduceri frumoase la moment.
