E moldovean, fost antrenor de fotbal la Paris Saint-Germain (PSG), iar de mai bine de jumătate de an sa mutat în Germania la Halle, unde continuă să facă ceea ce-i place cel mai mult, adică să antreneze.
Mulți dintre voi probabil l-ați recunoscut, dacă nu, urmează să-l cunoașteți. E vorba de Vasile Lavric (printre altele pământean de-al meu), cu care am colaborat în cadrul proiectului „O Femeie”. De aceea, nu mare mi-a fost mirarea când am aflat că Vasile a părăsit Franța și sa mutat în Germania. Oare „putem trece pe lângă” fără să-l întreb ce a stat la baza acestei decizii? Mai revine la PSG? Cum stă cu adaptarea în noua țară de adopție? Antrenează și copii de-ai noștri?
Vasile știe să povestească. Interesant. Cu multe detalii. Nu vă rămâne decât să vă răbdare pentru a citi până la final…
De mai bine de jumătate de an visul meu de a vorbi fluent germana și de a mă stabil în țara cu numărul unu din clasament, în Europa a devenit realitate. Dar mai presus de toate, Germania este în top la nivel european și internațional în lumea fotbalului, respectiv, visul meu de antrenor era să fac parte din acest lume. Un moment mai bun de a-mi realiza visul nici că se putea. Am demisionat de la PSG după patru ani de colaborare și am semnat un contract cu echipa din Halle, Germania.
Dar ca să vin cu un pic de background voi „începe cu începutul”. M-am născut în satul Corjeuți (Briceni) și când eram mic visam să am o minge de fotbal. Părinții nu-și permiteau să-mi cumpere una, până au plecat în Franța, iar eu am rămas la sora mamei. Anume în perioada aceea am obținut prima minge și odată cu ea a început totul. De pe vârsta de opt ani și până la 16 am jucat zilnic fotbal, am crescut și m-am autoeducat. Când am ajuns în Franța, tot fotbalul a fost cel care ma ajutat să mă integrez în noua societate. Ulterior am ales un liceu cu profil sportiv. Într-un cuvânt, sportul a fost, este și va rămâne pasiunea vieții mele.
Franța. „Eram un jucător devotat. Veneam inclusiv accidentat, indiferent de timpul de afară!”
Am devenit antrenor în 2010. Aveam 19 ani și eram jucător la echipa Centre de Formation de Football de Paris (CFFP). Eram un jucător devotat, mereu prezent pe teren. Veneam inclusiv accidentat, indiferent de timpul de afară. Dacă nu puteam alerga, făceam flotări și priveam antrenamentul. Când antrenorul de la echipa U10 a plecat, directorul tehnic de atunci (actualmente angajat la AS Monaco), mi-a propus direct să preiau echipa, căci, după părerea lui, eram un profil bun. Eu aveam deja experiență, dar cel mai important, am reușit să mă afirm printr-o atitudine serioasă față de fotbal. Am acceptat, având o singură condiție – să-mi achite diploma de antrenor. După liceu am făcut Universitatea de Sport Paris 13 – Bobigny. Și iată că se fac imediat 14 ani de când sunt în meserie, în care am învățat și în paralel am antrenat multe echipe.
Franța mi-a dat totul: condiții, educație gratuită, bursă. Am făcut și Erasmus și am avut ocazia să plec în Portugalia pentru un an universitar, unde mi-am realizat visul de a vorbi portugheza, dar și de a termina cu succes cinci ani de studii universitare la Paris. Pentru că dacă vrei să înveți, să crești, să te dezvolți să plătit și susținut.
PSG a fost o șansă mare, una la un milion și am avut ocazia să o aduc în viața mea.
Apoi în viața mea a intrat PSG. Pe același criteriu. Făceam lucruri bine la clubul ES Nanterre, fapt pentru care am fost văzut și apreciat. Cei de la PSG au luat legătura oficial cu directorul clubului, care, la rândul său, mi-a spus de oferta lor, deși putea să nu facă, pentru că în perioada aceea îmi făceam diploma UEFA A, plătită din banii lor.
Ca să devin antrenor la PSG a trebuit să trec prin câteva interviuri. Îmi amintesc că la ultimul am fost prevenit că am rămas doar trei, ca la final să obțin anume eu postul. Dacă e să privesc în urmă, recunosc că PSG a fost o șansă mare, la un milion și am avut ocazia să o aduc în viața mea.
Viața ar fi fost prea plictisitoare dacă nu venea la braț cu multe provocări. PSG înseamnă automat sau altă metodologie de antrenament. A trebuit să învăț totul din mers… Exista multă presiune din partea clubului, a directorului, a colegilor și desigur a jucătorilor. Trebuia să fiu mereu pregătit pentru orice, să fac antrenamente bune. A fost multă provocare, dar și multă plăcere, chiar dacă asta a însemnat să renunțe la viața personală pentru a fi mereu prezent pe teren. Apropo, jucătorii de elită sunt exigenți, au caractere deja formate, iar tu în calitate de antrenor trebuie să le fii lider și să faci lucrurile să se miște în direcția corectă.
Pentru mulți PSG este sinonim cu Kylian Mbappé. El a venit de câteva ori la centrul de antrenament să-l vadă pe fratele lui care a jucat cu generația 2006. Eu, contractual, nu aveam dreptul să-i cer autograf sau să faci cu el. De fapt, toată lumea sărea pe el deci, chiar dacă aș fi vrut, concurența era foarte mare.
Legat de întrebare dacă mai revin în Franța – da, e țara care-mi place, dar deocamdată nu este de actualitate subiectul.
Clubul din Halle. „Momentan suntem primii în campionat!”
Anul trecut în vară am semnat un contract la un club profesionist. În timp am început să studiez germana, iar în paralel să-mi fac studiile pentru noua diplomă de antrenor care-mi permite să mă ridic și mai sus pe scară profesională.
De ce Halle? Pentru că am făcut anterior stagiul la clubul din Halle. A fost un schimb de experiență foarte bun pentru că am văzut cum stau lucruri în Germania la capitolul fotbal. Directorul tehnic a rămas mulțumit, când sa eliberat un loc mi-a propus să vin. Am acceptat și chiar a trebuit să refuz alte oferte mai bine plătite pentru asta. De exemplu, am avut una de la un club din Miami, dar am ales să rămân în Europa și să-mi realizez visul de a trăi în Germania, de a învăța limba și ai cunoaște cultura.
Aici în Halle lucrurile stau foarte bine. Este un oraș mic, drăguț. Clubul este profesionist. Jucătorii au un nivel foarte bun. Îmi vine ușor să lucrez cu ei pentru că vor să învețe și să crească. Momentan suntem primii în campionat. Toți zic că echipa mea este internațională pentru a face că sunt un antrenor din Franța. Eu încerc să vorbesc germana, dar folosim și multă engleză în timpul antrenamentului. Apropo, Halle este o echipă cu nume în Germania pentru că este profesionistă. În regiune este destul de bine cotată, în rând cu FC Magdeburg și Dynamo Dresden. Concurența este mare, dar facem față. Ulterior, jucătorii noștri sunt preluați de cluburi bune. Deși, la o adică, în Germania toate cluburile sunt puternice. Avem un centru de antrenament nou, terenuri foarte bune și multă dorință de a crește.
Din culise – „copii talentați sunt preluați ulterior la cluburile mai mari.”
Părinții cu copiii pasionați de fotbal pot juca fotbalul la vârsta de cinci ani. Unele cluburi acceptă și de la patru (baby fotbal). În Germania cluburile mari acceptă fotbaliști deschis cu 10 – 11 ani. Copii talentați sunt preluați ulterior la cluburile mai mari. Ce ține de clubul meu, momentan antrenez copii născuți în 2008. Am 24 de jucători. La final de sezon copiii care au prezentat performanțele merg la cluburi mai mari, restul care nu progresează sunt înlocuiți. E un proces natural în toate cluburile.
Pentru a juca la un club de fotbal profesionist trebuie să ai câteva calități: tehnică bună, rapiditate, înțelegere, inteligență și o logică bună a jocului. Aici aș mai adăugat că fiecare club alege jucătorii în funcție de propria politică privind fotbalul.
Echipa de jucători pe care o antrenez este alcătuită preponderent din germani, cu excepția unui jucător din Ucraina și încă a uneia din Afganistan. Copii români sau moldoveni nu am în echipă. Dar în momentul de față sunt în procesul de deschidere a Asociației Basarabia în Germania, în cadrul căreia voi oferi antrenament copiilor vorbitori de limba română și rusă. Voi reveni cu detalii pe parcurs.
Franța versus Germania.
Din proprie experiență, în Germania e mai ușor să lucrezi în acest domeniu. În primul rând pentru că lumea este foarte organizată. Jucătorii sunt ascultători, motivați, punctuali și dornici să învețe. Dacă în Franța veneam cu o oră înainte de antrenament, iar cu câteva minute înainte de a începe mergeam în vestiar pentru a aduce jucătorii pe teren, în Germania și vin siguri, cu mult înainte.
Pe de altă parte, în Franța viața era mai distractivă și contrastează mult cu seriozitatea germană. Aici, imediat după antrenament, toată lumea pleacă acasă.
Asociația „Basarabia” adună cei mai pasionați și curajoși jucători
În Franța am creat Asociația „Basarabia” care oferă antrenament de fotbal în fiecare duminică dimineață. Acolo se adună cei mai pasionați și curajoși jucători. Evident împreună cu părinții lor, căci cei din urmă fac efort de a-și aduce copii cu regularitate, investind atât în sănătate, cât și în educația lor. Părinții plătesc aceste antrenamente și cu banii strânși cumpărăm materialul de fotbal pe care îl oferă în satele din Republica Moldova. După plecarea din Franța mea activitate, asocierea. Avem doi antrenori care fac antrenament în fiecare duminică. Copii noștri de acolo cresc bine, se dezvoltă și nu bucurăm de rezultate bune la turnee.
Moldova. „ Dorința de a crea echipe de fotbal în sate vine de fapt că în copilăria mea n-am avut nici echipă de fotbal și nici condiții.”
Unul din scopurile proiectului „Basarabia” este de a ajuta copiii pasionați de fotbal din satele Moldovei, unde nu există echipe de fotbal. Ideea cu care am pornit prin Moldova era să organizeze antrenamentele de fotbal prin care să transmită cunoștințele mele de antrenor și, în același timp, să semneze acordul de colaborare prin care să se angajeze să creeze o asociere obștească și să continue să ofere antrenamente de fotbal. Până la ora actuală am făcut 24 de antrenament și am semnat 24 de acorduri de colaborare.
Ce fac eu? Merg în acele sate și fac un antrenament gratuit după metoda „Basarabia”, pe care am creat-o special în cadrul proiectului din cunoștințele acumulate din mai multe țări. Unele nivel de asociere iau avânt și continuă activitatea la un nou, în timp ce altele stagnează. De regulă, intervenim acolo unde există potențial de dezvoltare. Sportul este cel mai bun remediu pentru a crește sănătos și disciplinat.
Înainte de a interveni postăm pe pagina noastră o „apel la candidatură” prin care să îndrumăm pe cei dornici să deschidă o asociație de fotbal în propria localitate să nu scrie. Condițiile sunt simple: se cere un adult motivat să facă antrenamente și are alături alți maxim doi care să-l ajute cu gestiunea asociației. Mai trebuie un teren de fotbal și o listă cu copii. În ce verifică remunerarea antrenorilor, sunt cazuri în care ei primesc ore de la primărie, de la școală sau cotizează părinți în cadrul asociațiilor câte puțin. Din păcate, țin să subliniez că în Moldova am observat multe cazuri în care se dau salarii și cei ce primesc nu fac absolut nimic.
Prima intervenție a fost în satul Boșcana, unde avem un antrenor tânăr și cu potențial. Copii de acolo participă în mod regulat la turnee pentru a oferi posibilitatea să demonstreze ce au învățat la antrenament.
Dorința de a crea echipe de fotbal în sate vine de fapt că în copilăria mea nu aveam nici echipă de fotbal și nici condiții. Jucam în stradă, fără antrenor. În cazul generației noastre lucrurile-au întâmplat de la sine. Acum trăim alte timpuri. Dar și alte posibilități. Iar când spun cuvântul „posibilități” mă refer nu doar la adevărate terenuri de fotbal, antrenor, echipă, ci și la turnee. Exact ceea ce mi-a lipsit mie.
În Moldova dacă am deschide cât mai multe astfel de asociații (și nu în domeniul fotbalului, ci al oricărui alt tip de sport), lucrurile ar merge într-o direcție mai bună. Un mesaj pentru cei de acasă – nu trebuie să existe oameni bogați, ci oameni dornici de implicare. De aceea, încă unul din obiectivele asociației este să ofere condiții bune de instruire antrenorilor, astfel încât să obțină școlarizare și o diplomă la final.
Exemple foarte bune – asociația din orășelul Lipcani, pe care am deschis-o acum un an, a ajuns la un nivel demn de laudă. 40 de copii împărțiți în trei echipe. Atât părinții, cât și autoritățile publice locale investesc la maximum timp și resurse. La ora actuală copii merg în turnee și organizează local diferite evenimente. Un alt exemplu este asociația din satul Alcedar, unde se face antrenament regulate. Privesc acești și văd cum crește în ochii mei sau generație nouă de tineri.
Întrebarea pe care o are cel mai mult din partea multor – dacă e dificil să devii antrenor?! Răspund. Antrenor se poate deveni în orice țară, fie acasă, fie în Germania. Cel mai mult contează pasiunea pentru sport și dorința de a lucra. Noi ca asociație investim în antrenorii potențial, ajutăm, plătindu-le 50% din diplomele lor de antrenori pe care pot să obțină la Federația Moldovenească de Fotbal. În unele cazuri preluăm toate cheltuielile în proporție de sută la sută. Cel mai tineri care doresc să fie antrenori le recomand și să mărgă la Universitatea de Sport și, în același timp, să antreneze. Deși, sincer să fiu, nu diplomele fac om sau antrenorul, ci mai degrabă bunul simt și atitudinea.
Planuri de viitor? Pe lângă cele de carieră, deja menționate în articol, îmi doresc să văd câteva limbi noi și să descopere alte culturi. De exemplu, aș dori să învăț limba turcă și să lucrez în Turcia. Îmi place pasiunea lor pentru fotbal, dar și țara în sine cu o istorie și o cultură bogată. La fel, am o echipă favorita în Morocco și visez să învăț araba. Ei au fani incredibili, visez să antrenez acolo și să simt pasiunea suporterilor precum și presiunea pentru rezultate.
Ce ține de viață personală, evident mulți ani am plasat-o pe locul doi, căci am fost axat pe sfera profesională. Nu am fost căsătorie și nu am copii, dar îmi doresc în viitor o familie, după ce realizez toate obiectivele profesionale.
Închei acest articol cu un îndemn către tineri care vor să-și urmeze propriul vis în lumea sportului – faceți lucrurile bine, pentru că cei din jur văd și apreciază asta.
