A venit acum nouă ani în Germania ca și Au-Pair Mädchen, iar azi este consultant Jobcenter în Stuttgart. Între timp, a schimbat mai multe job-uri, dar cele care i-au adus experiență și i-au deschis drumul spre activitatea de azi au fost coach de integrare și asistentă socială pentru femeile aflate în dificultate.
Articolul de azi este despre Tatiana Suer, care m-a convins încă o dată că prima impresie poate fi înșelătoare… Retrasă și timidă la prima vedere (cel puțin așa am cunoscut-o eu), curajoasă și ambițioasă am văzut-o după două ore de discuție… Citiți și scrieți în comentarii ce părere v-a lăsat vouă moldoveanca noastră.
Încep cu începutul – cine este Tatiana Suer (Ursuleac)? Femeie, soție, fiică, angajată. O fire liniștită, emoțională, curajoasă, optimistă, timidă (în copilărie) și perfecționistă, dar care în ultimii ani a învățat să-și echilibreze emoțiile și să-și accepte perfecționismul.
M-am născut la Bălți, dar apoi m-am mutat cu părinții în satul Ișcălău, Fălești, unde am locuit până la 18 ani. Am fost dintotdeauna un copil cuminte și responsabil, de vreme ce prin clasa a opta eram tot mai implicată în afacerea de familie – magazinul pe care-l aveam la poartă – preluam comenzi și eram mai tot timpul de partea cealaltă a tejghelei.
Eu pot! Eu merit! Eu reușesc! După absolvirea liceului am mers la Bălți, unde am studiat la Facultatea de psihologie și asistență socială, după care am absolvit masterul la Chișinău. În spatele visului de a trăi în capitală se afla, de fapt, o dorință mult mai profundă – de a-mi face timp doar pentru mine și necesitățile mele, în loc să merg săptămânal acasă în sat. Nu e vorba de egoism, ci de dorința sănătoasă de a învăța să mă descurc pe cont propriu, deși recunosc mi s-a dat greu decizia de a mă despărți de-ai mei. Cred că atunci mi-am identificat și motto-ul care mă călăuzește până în prezent – „Eu pot! Eu merit! Eu reușesc!”
Italia. Un nou capitol. La Chișinău am absolvit masteratul în Psihologie Organizațională și Socială la Universitatea de Stat din Moldova, iar pe finalul celor doi ani de studiu am aflat despre o companie care oferea cursuri gratuite de limbă italiană. Le-am făcut, mai ales că mama, între timp, plecase în Italia la muncă, respectiv, am primit cu mai multă ușurință viza pentru Italia. După absolvirea cursului de italiană B1 m-am angajat în cadrul companiei Cedacri International. Ulterior, am primit o ofertă de lucru în Italia pe perioada de vară, ca și cameristă, pe care am acceptat-o. Se pare că dorința de a vizita Italia, care acum două decenii erau greu de atins, era destul de mare. Altă realitate, alte condiții…
În toamnă am revenit la Chișinău și a trebuit din nou să-mi caut de lucru. Am trimis nenumărate CV-uri, din dorința de a acumula cât mai multă experiență în domeniul social și psihologic. Fără succes. Tot atunci am aflat că un om de afaceri italian vine la Chișinău pentru a organiza cursuri în domeniul hotelier. Oferta „mi-a venit ca o mănușă”, în primul rând pentru că oricum altceva mai bun nu găsisem, iar în al doilea rând – de mică visam să văd munții și marea. Respectiv, am absolvit cursul, am primit viza și am plecat la muncă în Rimini (Italia) unde am lucrat ca și cameristă timp de cinci luni.
Au-Pair Mädchen în Germania. În Italia fiind țineam legătura cu o prietenă, care în perioada aceea se afla în Germania prin programul AuPairWorld (https://www.aupairworld.com/de/au-pair-finden). Lucra într-o familie de nemți, avea grijă de copii și ajuta la treburi prin casă. În schimb, beneficia de cursuri de limba germană și primea 260 de euro lunar bani de buzunar. Mi s-a părut foarte interesantă experiența ei, așa că mi-am făcut și eu profil pe site-ul lor. Mie, între timp, îmi expirase contractul de muncă în Italia și revenind acasă am primit răspuns legat de cetățenia românească. Deci, cumva toate se aliniau în favoarea mea.
La scurt timp, mi-a venit o ofertă din partea unei familii din Germania (soția – moldoveancă, soțul – neamț), pe care am acceptat-o. Am fost așteptată până am rezolvat cu actele românești, ca într-un final în primăvara lui 2015 să-mi cumpăr bilet la autocar, să-mi împachetez valiza și să pornesc curajoasă la drum spre un capitol necunoscut, dar cu ocazia de a acumula experiențe noi și de a intra în contact direct cu cultura germană.
După 32 de ore (nu mă întrebați de ce atât de mult…) am coborât la miez de noapte într-o stație de autobuz în Göppingen, unde eram așteptată cu bucurie de toată familia gazdă, care mi-a oferit la sosire un ceai cald, care mi-a liniștit grijile și mi-a încălzit sufletul… Următoarele 12 luni am trăit una din cele mai faine experiențe din viața mea. Am devenit parte a unei familii extraordinare și chiar m-am simțit ca o soră mai mare pentru cele două fetițe de șase și zece ani, iar părinții lor m-au tratat și m-au primit ca pe un membru al familiei.
Task-uri de Au-Pair Mädchen. În atribuțiile mele intra să pregătesc micul dejun și cina, să duc și să aduc fetele la și de la grădiniță și școală, să le duc la diferite cercuri de sport, să le însoțesc în excursii, să îngrijesc florile și să ajut la activitățile casnice.Pe lângă rutina zilnică, am avut ocazia să particip împreună cu familia la diferite evenimente școlare și de familie.
La aproape un deceniu distanță, această familie, cu care continui să păstrez legătura, încă rămâne un exemplu pentru mine, pentru tot ce-am văzut și trăit în sânul ei. Și tot de la această familie am preluat obiceiul legat de organizarea timpului în bază de programări.
Mi-a plăcut enorm ritualul lor de duminică de la micul dejun, care însemna timp în familie nu doar pentru a lua masa, ci și pentru a discuta pe diferite teme. Eu eram parte din familie și parte din discuții, respectiv se lua în calcul inclusiv opinia mea. Când am fost pentru prima dată întrebată ce-mi doresc, legat de un anumit subiect m-am blocat pentru că mi-am dat seama că nu am fost întrebată anterior, respectiv, nu știam ce să răspund. Și tot la micul dejun se citea o poveste, fiecare câte un alineat. Era atâta conexiune, atâta respect, atâta dragoste în această familie… Am plecat, așa cum era stipulat și în contract după un an de zile, dar legătura cu ei n-am pierdut-o nici azi.
Plecarea din acea familie nu însemna însă și revenirea mea în Republica Moldova. Am știut din prima clipă când am coborât atunci în stație că Germania este țara multor oportunități, de aceea, am mers zi de zi conștient către visul meu – cel de a mă stabili aici pe termen lung. Cu câteva luni înainte de expirarea contractului am început să caut o chirie, fiind ajutată de profesoara de germană, care-mi știa povestea. Aveam economisiți și ceva bani din plățile lunare.
Germania, țara tuturor posibilităților? Căutarea primei locuințe.Din păcate, peste tot primeam refuzuri. Eram disperată. Norocul meu a fost să aflu de la o colegă că un cunoscut de-al ei deținea un cămin (WG) pe care-l dădea în chirie studenților și că posibil avea o cameră liberă. Chiar avea. La 1 iulie m-am mutat într-o cameră goală de 12 metri pătrați, care nu avea nici măcar bec și pentru care urma să achit 360 de euro lunar. Dar asta nu era o problemă. Dimpotrivă… O altă colegă de curs, o lituaniancă, care ulterior mi-a devenit una din cele mai bune prietene, mi-a dat o saltea, apoi m-a ajutat să procur și să aduc acasă de pe Kleinanzeigen (platformă online germană de anunțuri) o masă, un pat, un dulap. Pentru mine era mai mult decât suficient. Când le-am pus pe toate la punct, am început să-mi caut de lucru, pentru că aveam nevoie de bani pentru a putea începe cursul de limbă B2. Cei de la Diakonie (organizație socială și de caritate din Germania) m-au ajutat să-mi fac CV-ul, cu care am început să străbat Stuttgartul în lung și lat. Am avut o perioadă de probă la magazinul Deichmann, dar nu m-am regăsit acolo. Într-un final, am primit un post de muncă la o cafenea, ca și chelneriță. Ulterior, când am adunat suficienți bani încât să pot începe următorul nivel de limbă, am primit acordul șefului cafenelei să lucrez serile și în weekend-uri pentru a putea merge ziua la curs.
Recunoașterea diplomelor. Nivelul meu de germană era tot mai bun, cercul de cunoștințe era tot mai mare și la recomandarea unei prietene, am decis să încerc norocul în a-mi recunoaște diploma de masterat în psihologie socială și organizațională. De ce zic norocul, pentru că mi s-a spus în repetate rânduri că n-am șanse, de vreme ce Moldova nu este parte din UE. În cazul meu, procesul a durat între trei și șase luni, timp în care am reușit să adun și suma de bani necesară.
Dacă printre cititori se află persoane cointeresate, cu drag voi enumera pașii pe care i-am parcurs:
Evaluarea preliminară a documentelor. Înainte de a începe procesul oficial de recunoaștere, am solicitat o evaluare preliminară a calificării diplomei la ZAB – Zentralstelle für ausländisches Bildungswesen (instituție responsabilă cu evaluarea și recunoașterea calificărilor și diplomelor străine în scopuri academice și profesionale).
Depunerea cererii de recunoaștere la Anerkennungsstelle. Presupune prezentarea actelor – diploma, transcrierea academică și alte documente relevante, dar nu înainte să fie traduse și legalizate.
Evaluarea. A fost făcută de biroul competent care determină dacă diploma este echivalentă cu o calificare germană similară sau dacă este necesară evaluarea suplimentară a cunoștințelor și aptitudinilor.
Decizia de recunoaștere. S-a realizat în baza evaluării documentelor și a oricăror examene suplimentare, astfel ca biroul competent să emită o decizie oficială cu privire la recunoașterea sau ne-recunoașterea diplomei.
Certificatul oficial de recunoaștere. Atestă echivalența calificării cu standardele germane.
Următorii pași. Ce-am făcut mai departe? Am mers la Agentur für Arbeit (Agenția Federală pentru Ocuparea Forței de Muncă) unde m-am înscris ca și arbeitssuchend (șomer) și mi-am recuperat o parte din costurile pentru examenul de limbă B2, pentru că l-am dat din prima.
Tot prin intermediul agenției am aflat despre un curs de calificare în domeniul consultanței și al educației Brückenmaßnahme Bildung und Beratung (für Pädagogen, Psychologen, Sozialwissenschaftler) pentru absolvenții din străinătate cu profil pedagogic, psihologic și social, unde se oferea și un curs de C1 de limbă germană, inclusiv o specializare în domeniile enumerate mai sus.
Integrations Coach. Eu, focusată pe dezvoltare, le-am bifat pe toate cu brio – examenul de limbă luat din prima, iar pentru absolvirea cursului am scris o lucrare de 15 pagini, pentru care am fost notificată cu cel mai mare calificativ. Consilierul meu pe angajare mi-a recomandat să-mi fac profil pe LinkedIn și Xing, iar de acolo mi-a venit un mesaj din partea unui domn care m-a întrebat dacă doresc să lucrez în compania pe care o conducea dlui ca și asistentă de integrare pentru îngrijitorii de bătrâni, vorbitori de limba română. În responsabilitatea mea intra să le ofer suport legat de primii pași în Germania (locuință, asigurare medicală, discuții cu funcționarii de la primărie, deschiderea unui card bancar etc., etc). Am acceptat să fac această muncă ca și minijob (40 de ore pe lună) și am lucrat în acest post ca și Integrations Coach timp de un an timp. A fost multă muncă online, dar și offline.
Asistent social. Nu m-am oprit acolo pentru că de îndată ce-am primit recunoașterea diplomei, am început să scriu și să trimit CV-uri (cred că au fost – în jur de vreo 50 în total). Am primit, într-un final, oferta ca și asistent social într-o organizație de tip social într-un proiect care oferea consultanță individuală și activități în grup femeilor aflate în dificultate. În responsabilitatea mea intra lucrul și consultanța femeilor care se aflau în situații precare – mame singure care se confruntă cu diferite provocări – probleme cu copii, depresie, șomaj, probleme de integrare și cu multiple conflicte familiale etc.
Am lucrat în cadrul acestei companii timp de patru ani și jumătate, dar am decis, într-un final, să plec pentru că nu vedeam nici o posibilitate de creștere. Aveam nevoie de o schimbare. Aveam experiență dar și suficientă încredere în forțele proprii. Respectiv, am început să depun CV-ul la diferite instituții. Între timp, am auzit de la o cunoscută faptul că și Jobcenter este în căutare de noi angajați. Am accesat link-ul, am analizat oferta și am depus CV-ul.
Consultant Jobcenter. Ce mi s-a cerut pentru noul job de la Jobcenter? Experiență de muncă de minim trei ani în administrare și în lucru cu oamenii în sfera socială, nivel de limba germană avansat, cunoștințe despre legile din Cartea de Legi nr 2, studii superioare și dorința de a lucra și susține oamenii aflați în situații dificile și precare. Eu am lucrat în baza acestor legi în proiectul anterior. Fără modestie, la interviul de angajare i-am surprins cu povestea mea de viață și cu experiența din domeniu, așa că m-au luat din prima.
Ce intră în atribuțiile mele? Să ofer consultație familiilor și tinerilor de până la 25 de ani cu scopul de a se integra în câmpul muncii. Apropo, mulți întreabă care este diferența dintre Agentur für Arbeit și Jobcenter? La Agentur für Arbeit pot apela cetățenii care au fost angajați în câmpul muncii și au plătit regulat impozite cel puțin 12 luni și au rămas șomeri din cauza expirării contractului de muncă. La Jobcenter pot apela cei care au fost concediați până să împlinească termenul de 12 luni și au rămas imprevizibil șomeri, precum și cei care lucrează în Teilzeit sau pe bază de Minijob și totuși se confruntă cu o serie de dificultăți și provocări atât sociale cât și materiale. Și nu în ultimul rând cetățenii a căror stare de sănătate le permite să lucreze minim trei ore pe zi și încă n-au atins vîrsta pensiei.
O persoană se află în consiliere din momentul ce depune cererea pentru ajutor social Bürgergeld.
Programul meu de lucru presupune să prelucrez în prima parte a zilei toate email-urile, apoi îmi organizez programările și să mă documentez legat de fiecare client în parte pe care urmează să-l consiliez în ziua respectivă. Apoi consult clienții și comunic cu instituțiile sociale din regiune în caz de este nevoie. Cei care nu cunosc limba germană sunt, de obicei, obligați să vină cu un traducător la întâlnire. De datoria mea este să-l informez pe client în legătură cu cursurile de integrare, respectiv, persoana în cauză trebuie să găsească un curs de limba germană și să se înscrie.
Tips und Tricks pentru #ainostri moldoveni de la Tatiana Suer, angajată Jobcenter
Învățați limba germană. Înscrieți-vă la un curs de integrare – „Integrationskurs“. Depuneți solicitare la Bundesamt für Migration und Flüchtlinge (BAMF) pentru Zulassung für den Integrationskurs. La absolvirea cu succes a examenului de nivel B1, veți primi înapoi 50% din costurile achitate pentru curs. Mai multe detalii și cerere găsesc aici. https://www.bamf.de/DE/Themen/Integration/ZugewanderteTeilnehmende/Integrationskurse/integrationskurse-node.html https://verwaltung.bund.de/leistungsverzeichnis/DE/leistung/99011002007000/herausgeber/LeiKa-574959/region/00.
Pentru familiile cu adolescenți care emigrează în Germania. Adolescenții sunt, după lege obligați, să frecventeze școala (Schulpflicht) și se pot înscrie, la fel, la cursuri de limba germană care se numesc „Jugend Integrationskurs”. https://www.bamf.de/DE/Themen/Integration/ZugewanderteTeilnehmende/Integrationskurse/SpezielleKursarten/Jugend/jugend-node.html.
Adăugător puteți căuta revistele Deutsch perfekt https://www.de-online.ru/novosti/07-2022/DeutschPerfekt-3.21-1-.pdf unde puteți accesa resursele gratuite de pe Deutsche Welle https://learngerman.dw.com/de/profis/s-62079037 și puteți citi articole din ziarul local. Cuvinte cheie: Integrationskurs, Abendkurs, Zulassung für den Integrationskurs, Jugendintegrationskurs.
Recunoașterea diplomei. Dacă aveți diplome și alte calificări, depuneți dosarul de recunoaștere în Germania. La sigur ați venit în Germania pentru o viață mai bună. Între timp ați învățat germană ați găsit un job în domenii necalificate primiți un salariu și oricum sunteți nefericit. Vă gândiți că acasă ați absolvit facultăți în care ați investit bani și vreo cinci ani de viață. Și eu am fost acolo. Am simțit pe pielea mea această tristețe și dezamăgire. Apoi am decis să nu mă mai plâng, ci să-mi pun resursele în focus și să caut soluții constructive. Mi-am adus aminte de o broșură ”Awo Anerkennungsberatung” care mi-a dat-o o fostă colegă de la Integrationskurs. Am făcut o analiză și o mică cercetare pe google, pentru că scuze gen: „off germana mea încă nu e perfectă”, „mai bine aștept încă un pic pentru că germana mea încă nu-i la nivel academic”, mă oboseau prea mult. Am spus stop acestor gânduri și am sunat. O voce calmă m-a întâlnit de partea cealaltă. Am prins curaj și i-am descris situația în care mă aflam: „Bună ziua sunt Tatiana Ursuleac. Am emigrat de un și ceva în Germania. Actualmente lucrez într-o cafenea și frecventez cursul de B2. În Republica Moldova am absolvit și am licență (Bachelor) în științe sociale cu specializarea în psihologie și masterul în științe sociale cu specializarea în psihologie socială și organizațională. Pe termen lung intenționez să lucrez în domeniul în care mi-am absolvit studiile și vreau să depun dosarul pentru recunoașterea diplomelor mele. Vă rog să mă ajutați în acest sens! Mulțumesc anticipat.”
După conversația telefonică cu consultanta de la AWO Anerkennungsberatung mi-a fost trimis un E-mail cu toate domeniile în care as putea activa în Germania conform studiilor mele. Așa am aflat că sunt două reguli după care se grupează profesiile în Germania – reglementierte Berufe (profesii sau ocupații pentru care este necesară o licență, o certificare sau o acreditare oficială pentru a practica în Germania) și nereglementierte Berufe. Recunosc că mi-a luat ceva timp să înțeleg această categorizare. Studiile mele în științe sociale aparțin grupei “nereglementierte Berufe”, or aceasta înseamnă că eu am, conform legii, dreptul să lucrez în domeniul științelor sociale în baza diplomei obținute în Republica Moldova. Eu am aplicat totuși pentru varianta de a obține Zeugnisbewertung (evaluarea diplomei) de care aveam nevoie pentru a primi o confirmare în limba germană care să-mi ușureze procesul de căutare a unui loc de muncă în domeniul studiilor absolvite în Republica Moldova.https://zab.kmk.org/de/zeugnisbewertung
Pentru cei care au absolvit profesii care aparțin grupei de “reglementierte Berufe” cum ar fi, de exemplu, asistenții medicali, e obligatoriu înainte de a aplica și profesa, să obțină recunoașterea diplomei. Acest process e complex așa că cereți ajutor și apelați gratuit la Awo Annerkennungsberatung. https://www.awo-stuttgart.de/index.php/migrant-innen/anerkennungs-und-qualifizierungsberatung sau la IQ Netzwerk” https://www.netzwerk-iq-bw.de/de/# . https://www.anerkennung-in-deutschland.de/html/de/index.php Instituții: Awo Annerkennungsberatung, Regierungspräsidium, kmk Kultulministerkonferenz. Cuvinte cheie: Berufsanerkennung, Zeugnisbewertung, Migrationsberatung für erwachsene Zugewanderte.
Cereți ajutor gratuit pentru pregătirea CV-ului și a interviului de angajare. Asociațiile sociale locale, precum Diakonie, Caritas sau Jugendmigrationsdienst, oferă astfel de servicii pentru elaborarea CV-ului și crearea Anschreiben (scrisoare de motivație) precum și la pregătirea pentru interviul de angajare. „Arbeitssuche und Beschäftigung“ , „Jobcafé“, „Bewerbungsunterstützung“ sunt cuvinte cheie.
În caz că credeți că vă descurcați singuri și aveți nevoie de inspirație pentru a vă întocmi CV-ul recomand portalul Karrierebibel.
Participați la târgurile de joburi locale. La Jobmesse aveți posibilitatea de a intra în contact direct cu potențiali angajatori. De obicei, târgurile de joburi sunt organizate gratis în Germania. Dați un search pe google și face-ți notițe în calendar zilele de târguri. Faceți ceva diferit de ceea ce ați încercat până acum! https://jobmessen.de/de/besucher Cuvinte cheie: Jobmesse, Job Infotag, Ausbildungsmesse, Tag der offenen Türen.
Munciți cu norma întreagă și tot nu vă ajung bani de chirie, grădiniță servicii comunale și mâncare? Calculați întâi venitul și cheltuielile lunare: chirie, comunale, mâncare, grădiniță etc. După aceasta informați-vă la Agentur für Arbeit (Familienkasse) pentru a depune cererea pentru Kinderzuschlag sau la Landratsamt în caz de primiți refuz de la Familienkasse pentru a depune cererea pentru Wohngeld.
Lucrați cu contract determinat și nu sunteți siguri dacă angajatorul vi-l va prelungi? Cu trei luni înainte de expirarea contractului de muncă sunteți obligat să vă prezentați cu o copie a contractului de munca la Agentur für Arbeit din localitatea în care locuiți pentru a primi la timp banii de șomaj. În caz că vă prezentați mai târziu, vi se pot îngheța banii pentru câteva luni – țineți cont de asta.
În cazul în care ați lucrat Vollzeit (program de muncă cu norma întreagă) sau Teilzeit (normă parțială) mai puțin de 12 luni în ultimii doi ani și jumătate și ați rămas fără lucru și fără resurse puteți depune direct cerere Antrag auf Bürgergeld la Jobcenter pentru a primi Bürgergeld și a căuta în continuare un nou loc de muncă.
Atenție la depunerea cererii pentru Kinderzuschlag/Wohngeld/Arbeitslosengeld I/ Bürgergeld vă obligă să fiți transparenți și cooperanți cu instituțiile la care apelați. Înarmați-vă cu răbdare – procesul administrativ este un pic complex și de lungă durată. Odată ce depuneți cerere pentru ajutor social vă responsabilizați să completați toate formularele necesare pe care le primiți în momentul depunerii și să oferiți toate actele și informațiile necesare cerute de instituția la care ați apelat pentru ajutor. Dosarele incomplete, necolaborarea și livrarea tardivă a actelor necesare duc automat la refuz.
În cazul în care întâmpinați greutăți la completarea formularelor sau a prelucrării scrisorilor și cererilor primite de la instituții puteți apela la organizațiile sociale care le-am amintit mai sus: Diakonie, Caritas. De obicei, aceste instituții prestează servicii gratuite de ajutor pentru cetățenii și migranții cu multiple probleme și situații. Cuvinte cheie: Formularhilfe, Migrationsberatung, Lebensberatung.
Acestea sunt doar câteva resurse și sfaturi pentru a vă facilita integrarea pe piața muncii din Germania și pentru a vă construi un viitor mai bun în această țară. Dacă aveți și alte întrebări legat de acest aspect, vă aștept în comentarii. Răspund cu drag. Să fie cu folos!
