Un grup de moldovence stabilite în Germania s-au întâlnit recent la München pentru o șezătoare organizată de meșterițele Diana Roșca și Nadia Cireș. Evenimentul a depășit cadrul unui simplu atelier de cusut, pentru că a presupus ceva mult mai mult decât atât. A fost văzut ca un spațiu de reconectare cu rădăcinile, dar și de consolidare a unei comunități dornice de astfel de întâlniri.
Active acasă și-n diasporă
Diana Roșca, una dintre organizatoare, este mereu o prezență cunoscută în promovarea cusăturilor tradiționale românești, atât în țară, cât și în comunitățile din diasporă. Meșter popular și fondatoare a comunității „Șezătoarea Ciocârlia”, ea documentează motive vechi, transmise odinioară din mamă în fiică. O parte din materialele prezentate la eveniment s-au regăsit în două cărți: „Retorica vestimentară: cămașa cu altiță”, lucrare realizată de Varvara Buzilă, și „Creatori, purtători și admiratori ai costumului tradițional”, la care, inclusiv Diana Roșca a colaborat. Ambele volume au putut fi răsfoite de participante în cadrul atelierului.
„Pentru mine, șezătorile sunt un loc aparte, unde femeile vin cu dorința de a coase o cămașă arhetipală, încărcată de sens și identitate”, a explicat ea, în timp ce demonstra tehnicile tradiționale. „Fiecare motiv are o poveste, or nimic nu se coase la întâmplare. Până acum am realizat peste 15 cămăși și am înțeles că acest proces este, pe lângă meșteșug, un adevărat ritual.”
Nadia Cireș, la fel de experimentată în tehnica cusutului, și parte a organizării acestui eveniment a subliniat interesul tot mai mare din comunitățile de peste hotare: „Șezătoarea de la München este doar un început. Am vrut să vedem dacă femeile din diasporă simt această chemare și prezența celor peste 25 de femei aici în sală, care s-au adunat în câteva zile e dovada clară că se dorește și e nevoie de astfel de șezători.”
„Este nevoie de continuitate, de lideri care să mențină ritmul și spiritul comunității. Visul meu este ca, la anul, de Ziua Iei, să vedem la München cămăși autentice, cusute cu mâna și cu inima”, a completat-o Diana.
Atmosferă
Participantele au învățat tehnici de broderie, au aflat lucruri noi și și-au împărtășit poveștile personale legate de coaserea cămășilor, într-o atmosferă „ca între ai noștri”. Prezența participantelor venite inclusiv din Nürnberg — aflat la peste 150 de kilometri — a subliniat interesul real pentru păstrarea meșteșugului.
Schimbul de idei a continuat și după atelier, în mediul online, unde femeile au primit îndrumări referitoare la materiale, fire și tipuri de pânză.
Vinul, plăcintele, pâinea caldă de casă precum și multe alte delicii aduse de participante au completat armonios cadrul, amintind tuturor de atmosfera șezătorilor tradiționale.
Impresii și inspirație
Svetlana Gurmeza:
„Șezătoarea m-a surprins frumos, mai ales prin cămășile superbe cusute de Diana Roșca și Nadia Cireș, lucrate cu atâta pasiune și răbdare. Cos și eu la o cămașă de aproape un an, aproape în fiecare zi, și poate tocmai de aceea apreciez munca acestor femei. Am venit să mă inspir și să învăț, asemenea șezătorilor de demult. Și m-am bucurat enorm să întâlnesc femei care împărtășesc aceeași dorință de a coase și a purta o cămașă autentică, făcută cu propriile mâini.”
Gaby Galamaga:
„Am ajuns la această șezătoare datorită unei postări care mi-a trezit imediat interesul. De mult mă gândesc să cos o cămașă tradițională, iar evenimentul a coincis cu întâlnirea cu o prietenă din apropierea Münchenului, de aceea nu am stat prea mult pe gânduri. Astfel de inițiative sunt binevenite nu doar în diasporă, pentru că adună oameni interesați de frumos, de istorie și tradiții. Ele unesc oamenii, creează legături și deschid uși care uneori rămân mult timp închise. Aș participa cu drag și la alte ateliere.”
Olga Soltinschi:
„Mi-a plăcut această întâlnire dedicată femeilor din comunitate. Atmosfera a fost caldă, iar dorința de a învăța unele de la altele s-a simțit pe tot parcursul evenimentului. E nevoie de multă comunicare și asta s-a simțit și în cadrul evenimentului. Nivelul de experiență a fost diferit, unele participante erau avansate în ale cusutului, altele abia la început și e nevoie de o structură pentru a le ajuta pe cele din urmă, dar cu toate astea, această diversitate a făcut ca atelierul să fie și mai valoros. Organizatoarele ne-au oferit ghidare și susținere, inclusiv materiale, iar fetele au adresat numeroase întrebări, dovadă că interesul este real.
În zona Nürnberg avem și noi un meșter popular cu care colaborăm, însă pe viitor nu excludem ideea de a le invita pe Diana și pe Nadia la o șezătoare organizată în comunitatea noastră, în calitate de ghizi în arta coaserii.”
Următoarea șezătoare…?
Întrebate despre următoarea șezătoare, organizatoarele au explicat că planificarea depinde de dorința participantelor: „Dacă fetele vor, cu siguranță vom organiza o nouă întâlnire. Analizând comenzile de pânză și interesul pentru planșe, se conturează deja o comunitate activă de creatoare de cămăși și la München”
Astfel, pasiunea pentru tradiție și dorința de a învăța continuă să unească femeile din diasporă, iar următoarele șezători promit să fie la fel de vii și inspiratoare.
