Sanda Beniamines, fondatoarea școlii de limbă engleză Creative English Language Academy, stabilită în UK: ”Pasiunea pentru engleză s-a transformat într-o academie cu viziune globală”

„Fă cunoștință cu Sanda Beniamines, fondatoare și CEO a școlii de limbă engleză Creative English Language Academy din Londra”…  Așa mi-a fost prezentată protagonista acestui articol acum trei ani în cadrul unui eveniment organizat în diasporă. După acel eveniment am scris și un articol ca parte componentă a colaborării, dar interacțiunea dintre noi două n-a fost pusă pe pauză. Și cu cât mai des am comunicat, cu atât mai mult mi s-a întipărit convingerea că e una din cele mai luminoase persoane pe care am cunoscut-o în ultimii ani. Or, profesionalismul, disciplina și consecvența cu care și-a dus afacerea, dar și restul de proiecte la următorul nivel, s-a împletit armonios cu bunul simț, empatia și inteligența emoțională cu care a înzestrat-o mama natură. Și cu toate că multe (poate prea multe) detalii private care au format-o ca personalitate de-a lungul anilor, rămân după cortina acestui articol, Sanda a preferat să sară peste propriile drame, punând accent pe lucrurile valoroase, ce-ar putea să fi utile celor ce-l citesc. Iar mie, în calitate de jurnalist, mi-a fost dificil să dau prioritate anumitor aspecte profesionale, în detrimentul altora, pentru că Sanda are o biografie foarte bogată greu de cuprins într-un articol.

Sunt mai mult decât ceea ce fac

Dacă ar fi să mă prezint cuiva care aude despre mine pentru prima dată… oare ce i-aș spune? Daniela, să știi că m-am gândit mult la această întrebare, pentru că este în aparență simplă, și totuși profundă. 

Sunt un om care nu renunță să creadă în binele pe care-l poate face constant, chiar și prin lucruri mici. Cred în construcție, în evoluție și în puterea de a merge mai departe, indiferent de etapă. Familia a fost și rămâne pentru mine cel mai prețios lucru și cea mai mare împlinire. De acolo îmi iau energia, echilibrul și forța pentru tot ceea ce fac în calitate de soție, mamă, fiică sau antreprenoare. 

Mai cred în trăinicia prieteniilor vechi, în oamenii care rămân și în legăturile construite în timp. Iar profesional, sunt fascinată de capacitatea noastră de a învăța și de a evolua. Admir creierul uman, care e nemărginit, ingenios, capabil de reconstrucție și reinventare.

22 de etaje de copilărie

O bună parte a copilăriei mi-am petrecut-o la Chișinău. Este perioada aproape sacră a vieții mele, refugiul în care mă întorc sufletește ori de câte ori dorul de părinți, de casa părintească, de bunici, de verișori și de prieteni se intensifică, un „sfânt lăcaș” al memoriei mele, locul unde regăsesc liniștea și esența a ceea ce sunt astăzi.

Da, am avut o copilărie frumoasă, senină, trăită în sectorul Telecentru, într-o familie cu părinți tineri care s-au iubit mult. Până la opt ani am fost singurul copil, iar când fratele meu, Sebastian, a venit pe lume, totul a devenit, dintr-odată, mai viu și mai interesant.

Am crescut în celebra clădire „Romashka”, una dintre cele mai înalte din Chișinăul anilor ’80, 22 de etaje pline de copii veseli și aproape fiecare etaj cel puțin un prieten. A fost vremea jocurilor în aer liber și a celor mai sincere prietenii.

Totul a început cu un patru la engleză.

Nu pot nega nici rolul educației în viața mea, pentru că acesta a fost spațiul în care m-am simțit cel mai bine, or mie dintotdeauna mi-a plăcut să învăț. Am fost un copil curios și studios, iar școala n-a fost niciodată o obligație, ci mai degrabă un loc al descoperirii.

Încă din clasele I–II, după școala (nr. 53), mergeam la Biblioteca Odeon, care pentru mine era un mic „rai”. Îmi plăcea mirosul de hârtie, de cernealã, de cărți vechi. Învățasem deja să citesc și eram fascinată de poveștile lui Ion Creangă, cu ale sale „Amintiri din copilărie”.

Mama spera să devin medic, însă eu simțeam o atracție spre zona lingvistică. Iubeam limba română, limba engleză, istoria și științele naturii. Apropo, relația mea cu limba engleză a început, culmea, cu un patru în clasa a doua. Se pare ca acel patru, a avut misiunea de a-mi trezi ambiția și interesul pentru această limbă. Cred c-aveam vreo nouă ani pe atunci. Pană pe la vreo 15 ani am studiat-o intens, cu mult spor. De-ai ști câte casete am stricat și, vai, ce încântată am fost când părinții mi-au dat 70 de lei să-mi cumpăr pantaloni și o bluză, iar eu de 69 lei și 50 bani mi-am achiziționat primul dicționar Oxford în 2002. Îmi amintesc cu emoție cum mergeam spre casă cu el în mână prin parcul Ștefan cel Mare și nu era om mai bogat decât mine în acea zi! Cu anii, limba engleză a devenit deschizătoare de drumuri și, în cele din urmă, cartea mea de vizită.

Pe parcursul anilor din gimnaziu, liceu și facultate am studiat și alte limbi străine precum germană, latină, rusă, italiană, suedeză și ebraică. Mă fascina construcția lor, structura morfologică și sintactică, comparația dintre ele și felul în care fiecare limbă deschide o altă perspectivă asupra lumii.

23 de ani și un nou început.

După absolvirea liceului de Limbi Moderne și Tehnologii Informaționale „Socrate” am dat la Facultatea de Litere, a Universității de Stat din Moldova, și nu la engleză așa cum poate te-ai fi așteptat (e o povestea prea lungă în spate, pentru care mi-ar trebui un articol separat).

Între 2007 și 2010, în timpul studenției, în urma unui concurs am fost selectată în baza cunoștințelor avansate de limba engleză să activez ca și operator suedez-englez în cadrul companiei suedeze „Samres” lansate pe piața Moldovei în 2007. Am studiat limba suedeză în regim expres timp de șase luni și atinsesem nivelul B1, făcând astfel parte din prima generație instruită și pregătită pentru programele lor, iar examenul l-am dat la Stockholm. A fost o experiență foarte frumoasă. La un moment, am început să vorbesc atât de multă suedeză, încât îmi domina conversațiile de zi cu zi.

În paralel, predam în particular limba engleză adolescenților care se pregăteau de bacalaureat, din dorința de a transmite mai departe ceea ce știam și de a le ușura parcursul liceal.

Ce înveți când pui viața profesională pe pauză?

În decembrie 2011, am plecat din țară. Aveam 23 de ani, iar motivul emigrării a fost reîntregirea familiei, soțul meu fiind stabilit în Israel de mulți ani. Cu soțul mă cunoscusem în vara anului 2010, pe una din platformele de socializare. Valori comune, discuții lungi, chimie și planuri, uite așa în octombrie în ajunul zilei mele de naștere a venit să ne cunoaștem în realitate, iar după doar două zile să mă ceară în căsătorie, astfel, când la 22 de ani, eram deja logodită. Revenise în decembrie 2010 la Chișinău, pentru a face cununia civilă, iar în aprilie 2011 am jucat nunta. 

În Israel ne-am aflat între 2011 și 2018, aproape șapte ani, ani complicați pe de-o parte, dar și frumoși pe de alta, o adevărată școală a vieții. Am locuit la Ierusalim. Acolo s-a născut fiica noastră, Keren. 

Timp de cinci ani am lucrat într-o familie de evrei cu șapte copii, ceea ce a însemnat să pun viața profesională pe pauză. Au fost ani care m-au maturizat pentru că Israelul fiind în Orientul Mijlociu – o țară cu o cultură și o mentalitate totalmente diferită mi-a scos la iveală vulnerabilitățile și mi-a adus experiențe cu multe învățăminte. Dar pierderea mamei în 2015 a fost momentul de cotitură, dureros și profund, care m-a făcut să reflectez la cine sunt și ce vreau să fac cu viața mea mai departe. Decizia definitivă de a pleca din Israel a venit în 2018, când am decis să ne mutăm la Londra. 

Am ales Marea Britanie demult, din preadolescență

Am ales Marea Britanie demult, din preadolescență, dar am ajuns în UK abia două decenii mai târziu. Ne-am mutat la Londra în iulie, 2018. Motivul mutării noastre aici a fost dorința de a-mi continua studiile, dezvoltarea unei cariere în mediul academic și o mai mare deschidere către viața culturală, iar acest oraș ni s-a părut cel mai potrivit loc din această perspectivă. Deși nici de data aceasta începuturile n-au fost lipsite de provocări, tranziția a fost mai lină, pentru că simțeam că ajunsesem în locul în care îmi doream să construiesc ceva pe termen lung.

 Și dacă în Israel provocarea principală a fost adaptarea cu tot ce înseamnă limbă, trai și cultură – o perioadă de formare profundă, în care am crescut mult emoțional, în Marea Britanie, lucrurile au avut un alt ritm. Aici s-a născut și cel de-al doilea copil, Aaron, și tot aici am pus bazele proiectului educațional la care visasem atat de mult – Creative English Language Academy (CELA). Dar nici în Israel, nici în UK n-aș fi rezistat fără iubirea și sustinerea continuă a soțului, dar și a unor prieteni foarte buni cu care suntem în relații apropiate până azi.

La Londra, primii ani au fost extrem de intenși (de parcă acum ar fi altfel). Ce-mi îmi amintesc din acea perioadă? Un dute-vino nebun cu doi copii destul de mici, o groază de responsabilități casnice, completat cu studii universitare (a doua facultate), calificări și acreditari în predarea limbii engleze, fondarea și dezvoltarea academiei, pe scurt, multă muncă și puțin somn. Dar a fost și o perioadă de împlinire, pentru că efortul a fost însoțit de rezultate – stabilitate profesională, creștere personală și achiziționarea casei mult visate.

Pasiunea pentru engleză s-a transformat într-o academie cu viziune globală

Fundamentul meu este unul filologic. Astfel că în 2019, am urmat programul CertTESOL (Level 5 Ofqual) la Trinity College London, o certificare internațională practică în predarea limbii engleze pentru vorbitori non-nativi. 

În 2020 am obținut certificarea Teaching Knowledge Test (TKT) (Modules 1, 2, 3) oferită de Cambridge Assessment English, parte a Universității Cambridge – o certificare pentru profesorii experimentați, consolidând baza teoretică și metodologică în predarea limbii engleze. 

Și anume aici vine capitolul vieții despre Creative English Language Academy (CELA). În calendar era 2020, iar eu eram studentă pe băncile facultății de Business și Managementul Resurselor Umane, a Universității Anglia Ruskin din Londra. În primul an, am avut un modul pe nume “The Pitch Project” unde trebuia să elaborăm un plan de afacere în colaborare cu un coleg. Planul meu de afacere a fost o școală de limba engleză pentru imigranții din UK. De acolo a pornit și numele Creative English Language Academy. Cercetarea și elaborarea acestui plan de afacere a durat două luni, examenul a fost un succes, iar la foarte scurt timp am hotărât să deschid academia pe bune. 

În 2022 am urmat la International House London un curs specializat în Business English, orientat spre mediul corporativ. În urma unui training intensiv teoretic și practic și a unei teze scrise centrate pe metodologia predării limbii engleze corporative, am obținut certificarea CertIBET (Certificate in International Business English Training) – atestare și recunoaștere oficială, care mi-a oferit oportunitatea de a preda engleza de afaceri la nivel internațional. 

Un an mai târziu, mi-am luat licența în Business și Managementul Resurselor Umane, formare care m-a ajutat enorm în zona de leadership, management organizațional și dezvoltarea echipelor.

În 2024 – 2025, din dorința de a aduce inovație și o altfel de abordare în predarea limbii engleze, m-am calificat la trei din patru nivele în coaching și mentorare bazate pe metodologia israeliană “Points of You”, iar pentru ultimul nivel am fost certificată în martie 2025 în Cracovia, Polonia.

În vara anului 2025, la Universitatea Oxford, unde am participat la English Language Teachers Summer Seminar (ELTSS), desfășurat la Brasenose College. A fost un program intensiv de două săptămâni, cu 50 de profesori din 22 de țări, iar eu am avut onoarea să reprezint România și Republica Moldova, fiind singura vorbitoare de limba română. Trainingul a fost axat pe strategii moderne de predare, integrarea inteligenței artificiale și a tehnologiei în metodologie, precum și pe colaborarea internațională.

Momentan, urmez studiile masterale în Leadership and Development la King’s College London una din universitățile de top din lume, cu intenția de a-mi orienta parcursul profesional spre mediul academic universitar.

De ce atâtea studii? Pentru că pentru mine educația este un proces continuu. Fiecare etapă a adăugat o piesă în construcția viziunii mele – rigoare filologică, competență pedagogică practică, fundament teoretic solid, perspectivă de business și, acum, leadership academic.

Peste patru mii de povești de succes

Momentan am o echipa frumoasă alcătuită din cinci profesori, cărora le sunt extrem de recunoscătoare pentru efortul și munca depusă. Profesorii sunt instruiți și acreditați în Marea Britanie, fiecare cu o experiență în predare de peste zece ani. Pe parcursul anilor de activitate, am dezvoltat programe de engleză generală, Business English, pronunție britanică și pregătire pentru examene internaționale (IELTS, Cambridge, OET).

Până în prezent, echipa de profesori CELA a instruit peste 4000 de studenți în cadrul cursurilor de limba engleză oferite de academie și am organizat 14 workshop-uri și evenimente educaționale fizice.

În 2024 am lansat primul produs educațional al academiei, setul de cartonașe „88 Most Popular Irregular Verbs in British English”, creat pentru a transforma învățarea celor mai frecvente verbe neregulate într-un proces interactiv.

CELA este un vis crescut cu răbdare care pe termen lung tinde să  devină un proiect educațional solid, construit cu muncă multă, dar și cu mult sens.

Nu trebuie să le faci pe toate singură pentru a reuși

Una dintre cele mai mari provocări profesionale rămâne zona de marketing și vizibilitate. Competiția este foarte mare, mai ales în domeniul predării limbii engleze, iar prezența constantă în social media cere timp, energie și disciplină. Deși înțeleg importanța expunerii, partea de reels și postări nu este punctul meu forte. Eu sunt profesor, îmi place să creez programe și să lucrez direct cu oamenii.

Uneori apare și sindromul impostorului, mai ales într-un mediu atât de competitiv. Însă am învățat că diferențierea vine din valoare. La Creative English Language Academy am ales să lucrăm în grupuri foarte restrânse, de maximum cinci persoane, pentru a oferi atenție individualizată și metode inovatoare.

Colaborez cu o specialistă excelentă în strategie, design și grafică, Denisa Adriana Drăgoi, deja de mai bine de trei ani, iar această colaborare m-a ajutat să înțeleg că nu trebuie să le fac pe toate singură. Provocarea continuă și azi, dar am învățat s-o privesc ca pe un proces de creștere profesională și personală.

„Absolventul ideal” peste 5-10 ani

 Trăim într-o lume în care limba engleză nu mai este doar o competență suplimentară, ci un instrument global de acces la educație, la oportunități profesionale, la mobilitate internațională și la dialog intercultural. Engleza deschide uși reale, iar lipsa ei poate deveni o barieră majoră.

CELA este proiectul prin care îmi propun să aduc inovație în educație, să creez un spațiu sigur pentru învățare și să ajut oamenii să capete siguranță în exprimare.

Cele mai emoționante feedback-uri vin de la oameni care, deși trăiesc de mult timp în UK, nu au reușit să învețe limba engleză din cauza blocajelor sau a lipsei de încredere.

La CELA lucrăm nu doar la perfecționarea limbii, ci și la comunicare autentică și depășirea barierelor interioare. Folosim tehnici care îi ajută să își gestioneze emoțiile și să își recapete vocea. Când un cursant îmi spune: „Pentru prima dată nu îmi mai este frică să vorbesc”, pentru mine acesta este cel mai puternic feedback posibil. În acel moment știu că educația și-a făcut treaba.

Un an de leadership și conexiuni la Bizz Club London

Bizz Club London este un alt proiect care nu îmi aparține, însă în perioada ianuarie 2025 – ianuarie 2026 am avut onoarea de a deține rolul de președinte. A fost o experiență foarte valoroasă, pentru că am putut pune în practică abilitățile mele de leadership, organizare și coordonare.

Bizz Club London este un concept potrivit pentru antreprenorii cu afaceri mici și mijlocii aici în UK, un spațiu de networking, învățare și creare de conexiuni reale. Pentru mine, cea mai frumoasă parte a fost interacțiunea cu oameni valoroși, schimbul de experiență, mentoratele de la sedinte și lecțiile învățate din fiecare etapă.

O familie, trei limbi și patru sărbători 

Soțul meu provine dintr-o familie de evrei pe linia mamei. Este născut și crescut în România, la Ploiești, dar în anii ’90 a emigrat în Israel.

Azi, familia noastră este un amestec frumos de culturi și tradiții, lucru pe care-l consider o mare bogăție pentru copiii noștri. În casa noastră se sărbătoresc atât Hanuka și Pesah, cât și Crăciunul și Paștele. Vorbim română, engleză și ebraică. Îmbinăm tradițiile astfel încât copiii să își cunoască rădăcinile din ambele părți. Suntem deschiși și echilibrați în acest sens.

Ne place natura, vizităm castele, descoperim satele englezești și frumusețea lor. Adoram muzeele, mersul la teatru și cinema. Călătorim atât cât ne permite timpul, pentru că ambii avem joburi solicitante și suntem ancorați și în programul școlar al copiilor. Încercăm însă să acordăm timp de calitate familiei.

Mergem în Israel ori de câte ori se ivește ocazia, mai ales pentru a-i oferi fetițtei noastre Keren confortul legăturii cu locul în care s-a născut, momente necesare pentru ea.  

Cum îți construiești propriul drum…?

În Marea Britanie, deschiderea unui business educațional este, din fericire, un proces destul de accesibil. Nu m-am lovit de obstacole birocratice majore, sistemul este clar și prietenos cu antreprenorii. Provocările reale nu au fost legale, ci strategice și s-au raportat la poziționarea într-o piață foarte competitivă și diferențierea într-un domeniu în care oferta este abundentă.

Iar unei femei din diasporă care ezită să-și construiască propriul drum i-aș spune că nu există moment perfect. Curajul nu înseamnă absența fricii, ci capacitatea de a acționa în ciuda ei. Diaspora te învață adaptabilitatea și reziliența, iar acestea sunt deja competențe antreprenoriale. Identitatea multiculturală nu este o slăbiciune, ci un avantaj. Să înceapă chiar și cu pași mici, să își aleagă oamenii potriviți în jur.

Acest articol urmează să apară înainte de plecarea mea în Moldova, or, pentru mine a devenit o tradiție ca an de an în februarie să merg acasă. Și poate această combinație între publicarea acestui articol și plecarea mea m-a pus în situația de a medita, analiza, a-mi pune în echilibru gândurile și a analiza toți anii trăiți care mi s-au perindat în fața ochilor… Și orice-ar fi de-un lucru sunt sigură, indiferent de situație dorul de casa părintească din Trușeni, unde ne mutasem când aveam vârsta de 11 ani, de Chișinău și de Moldova, nu dispare niciodată. Mormântul mamei mele este locul meu sacru, acolo îmi sunt ascultate plânsul, durerea, zbuciumul și dorul imens cu care am rămas în urma plecării ei neașteptate. Șii da, există un fir invizibil care te leagă de locul din care ai plecat, de rădăcini, de cei care nu mai sunt, de memoria lor. Iar acel fir rămâne viu, indiferent de distanță, pentru că dorul nu cunoaște hotare.