Acest articol a fost posibil datorită implicării directe a Danielei Baraboi, lucru pentru care-i sunt extrem de recunoscătoare, altfel nu aș fi cunoscut-o niciodată pe această doamnă minunată. Îi spune Rodica Grigoriță și este soția Ambasadorului Iulian Grigoriță din Qatar. Statutul pe care-l are i-a oferit ocazia să locuiască în țări precum Germania, Elveția și mai nou în Qatar. Are o poveste care miroase a rafinament intelectual și experiență multi-culturală. Are în sânge creativitatea și pasiunea pentru artă, la fel ca empatia și diplomația – trăsături care i-au permis să transforme fiecare loc în care a trăit într-o oportunitate de a aduce oamenii împreună.
Pe lângă activitățile diplomatice, Rodica Grigoriță este manager de evenimente și designer de modă. Chiar acum câteva zile a fost designer pentru o colecție de costume tradiționale, în cadrul evenimentului Qatar International Art Festival 2024, Fashion Show.
Educație și artă. Multă.
Mă numesc Rodica Grigoriță, m-am născut la Chișinău și vin dintr-o familie unde educația și cultivarea pasiunilor, în special a celor legate de artă și cultură, au fost mereu foarte prioritare. Am terminat cu medalie Școala Nr. 1 din Chișinău, actualul Liceu Teoretic Român-Francez „Gheorghe Asachi”, unde am studiat aprofundat limba franceză. La fel de bine, știam să vorbesc și limba rusă, astfel că la 17 ani, vorbeam fluent trei limbi. Aveam și o mare pasiune pentru dans. Am dansat în ansamblul de dansuri populare condus de regretatul Ion Furnică, Artist al Poporului şi Solist al Ansamblului Academic de Dans „Joc”, iar în paralel, am învățat dansuri contemporane la Centrul Republican pentru Tineret „Iurie Gagarin”. Mă simt recunoscătoare pentru acea viață, care mi-a modelat caracterul și m-a învățat disciplina și perseverența. Am ajuns chiar solistă a Ansamblului de Dans Modern „Măști”. A fost perioadă a vieții pe care o port până în prezent cu mine, pentru că a fost o parte esențială a formării mele ca om și personalitate…
După liceu, am mers la Universitatea de Stat din Chișinău, la Facultatea de Fizică, iar la 19 ani, am plecat la București pentru a-mi continua studiile. Acolo, am absolvit în 1993 Facultatea de Fizică a Universității din București, specializarea Biofizică. Tot în acea perioadă, l-am întâlnit pe meu soț, Iulian Grigoriță, pe atunci student la Facultatea de Relații Economice Internaționale la ASE. Ne-am căsătorit într-un timp scurt și am revenit la Chișinău, unde Iulian a început să lucreze la Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova. Din ziua când l-am cunoscut și până azi, viața noastră s-a transformat ușor într-o călătorie… o călătorie diplomatică, care ne-a dus în diverse colțuri ale lumii.
De la Chișinău la Doha.
Am locuit în Germania, inițial la Berlin între 2000 și 2003, apoi la Frankfurt între 2006 și 2009. Am amintiri frumoase la Berlin. A fost perioada când am învățat limba germană, soțul cunoscând-o deja din perioada de studii la ASE. A fost un timp de învățare intensă, de acomodare într-un oraș cosmopolit, care și-a pus amprenta asupra mea atât din punct de vedere cultural cât și profesional. Între 2006 și 2009 ne-am aflat la Frankfurt-pe-Main, unde soțul a exercitat funcția de Consul General. O altă perioadă marcată de interacțiuni cu numeroși oameni din diferite domenii, de la diplomați și oameni de afaceri la persoane din comunitățile locale și internaționale.
Între 2010-2013 ne-am aflat la Bruxelles, unde eu am absolvit Academia de Arte Woluwe Saint-Pierre la secția Arte Textile, dantelă cu ciocănelele. Au fost anii când mi-am „ascuțit” simțurile pentru frumosul artistic – mi-am aprofundat tehnicile tradiționale ale dantelei și am învățat cum să le îmbin cu estetica modernă.
Alți trei ani, mai exact între 2018-2021 am stat la Geneva, iar din 2022 ne aflăm la Doha, în Statul Qatar. Și această ultimă destinație mi-a oferit oportunitatea de a promova arta și cultura, implicându-mă în organizarea de evenimente și proiecte care aduc împreună oameni din diverse colțuri ale lumii. Cert e că în orice țară unde m-am reținut preț de câțiva ani, m-am implicat activ în viața culturală, dar și în diverse proiecte de voluntariat. Nu am stat niciodată departe de artă și am reușit să creez colecții de rochii pentru copii și femei, pe care le-am prezentat la festivaluri în București, Moldova, Bruxelles, Frankfurt, Geneva și Qatar.
Arta ca punte între culturi
Cea mai recentă colecție de costume naționale pe care am prezentat-o între 25 – 30 noiembrie a fost la QIAF, Qatar International Art Festival, aflat la cea de-a șasea ediție. La final, mi s-a oferit trofeu și o diplomă, acordate cu multă căldură de doamna Rashmi Agarwal, fondatoarea și organizatoarea festivalului. A fost o experiență deosebită, una care mi-a permis să împărtășesc o parte din sufletul meu cu o lume întreagă. Am primit zeci de mesaje, ca și feedback, dar unul venit din partea unei doamne de origine franceză, m-a marcat în mod special. Mi-a spus că rochiile mele o fac să viseze și că dorește să viziteze Moldova… Ce să zic, a fost un sentiment minunat că anume eu am putut fi persoana care construiește punți între oameni și culturi…
Implicarea în proiecte sociale și educaționale
În perioadele dintre plecările în misiuni diplomatice, soțul a activat în diverse funcții în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova, iar eu am lucrat în calitate de manager expozițional la CIE Moldexpo. Iar în timpul misiunilor diplomatice m-am implicat activ în activități artistice şi de voluntariat în țările în care ne-am aflat. Am reuşit să obțin chiar şi finanțări pentru diverse proiecte şi asociații din Republica Moldova. De exemplu, în calitate de soție a Consulului General la Frankfurt, am obținut o finanțare de 6 000 euro (2006) pentru Proiectul social al doamnei Elena Mereacre din Costeşti, Ialoveni, sumă oferită generos de IWC International Women’s Club of Frankfurt. Iar în 2021 și 2022, am avut onoarea de a obține finanțarea a două proiecte sociale cu impact deosebit – 2700 euro pentru SOS Autism și 3700 euro pentru Șezătoarea Basarabiei. Aceste sume au fost oferite de UNWG Geneva, United Nations Women’s Guild, și s-au adunat grație vânzărilor realizate de țările participante la Charity Bazaar din 2020 și 2021. Am contribuit personal cu lucrări de artizanat, pe care le-am oferit spre vânzare în cadrul acestui eveniment. La Geneva, am avut ocazia să mă implic activ în comunitate, în special prin activități de voluntariat. Am predat limba franceză refugiaților din Ucraina, dar și am organizat evenimente pentru a construi punți între diasporă și refugiații ucraineni stabiliți în oraș.
Cum ziceam și mai devreme, am fost mereu o fire visătoare și creativă. Prima rochie am creat-o la nouă ani. A fost ca o anticipare a faptului că ani mai târziu vor urma colecții pentru copii, prezentate la Frankfurt și Bruxelles, dar și colecții pentru femei, pregătite pentru festivaluri din București, Moldova, Geneva, Bruxelles și Frankfurt. Fiecare colecție a fost o poveste, iar fiecare detaliu al vreo unei rochii – o formă de exprimare. Am avut și creații inclusiv pentru galerii de artă… Reprezentând Moldova, am avut mereu grijă să povestesc despre tradițiile noastre, despre ce înseamnă cu adevărat să vii din acest colț de lume. Am o colecție de Mărțișoare, pe care o arăt cu drag celor care ne vizitează. Nu separ diplomația de artă, pentru că diplomația este o artă. Iar arta mea mă ajută să ating inimile oamenilor şi să-i fac să viseze.
Amintiri de colecție
Am adunat multe amintiri în această perioadă. Unele dintre ele mă fac să zâmbesc până în prezent. Spre exemplu, faptul cum am cunoscut persoane, care mi-au devenit prieteni foarte apropiați. De fiecare dată când ajungeam într-o țară nouă sau într-un oraș nou, încercam să cunosc cât mai mulți oameni. Până am înțeles că cea mai bună decizie este să las lucrurile să decurgă de la sine. Așa am cunoscut (de multe ori absolut întâmplător) oameni cu adevărat fabuloși, cu care am devenit prieteni și ținem legătura până azi, chiar dacă ne despart sute sau chiar mii de kilometri.
Sau o altă poveste. În Versoix, de exemplu, știam că a locuit Regele Mihai al României, cu care eu m-am întâlnit personal perioada studenției mele de la București. De aceea, când am ajuns în acest orășel, prima mea întrebare a fost unde este casa în care a stat regele timp de 50 de ani. Am căutat-o mult, dar fără succes. Am tot auzit de la unii și alții cum că a fost demolată, alții nici măcar nu au auzit de ea, până într-o zi când am fost invitată de o doamnă la Clubul Internațional al Doamnelor, organizat pe lângă Oficiul Națiunilor Unite din Geneva. Evenimentul a avut loc în casa dumneaei. Țin minte și acum momentul, ieșisem în curte, când la un moment dat am fost întrebată de gazdă din ce țară vin? Și atunci femeia mi-a zis că este în vecinătate cu casa în care a locuit regele. Îți poți da seama de șocul pe care l-am trăit? Cred că providența ne deschide uși la care nu ne așteptăm. Sau de exemplu în Qatar… am început să cos o rochie, spunându-mi că la un moment dat, o voi arăta cuiva. Întâmplarea a făcut să cunosc oameni la un alt eveniment organizat de comunitatea ucrainenilor din Qatar, care au fost ușa mea către evenimentul Fashion Week. Cred că aș putea povesti la nesfârșit astfel de istorii, pentru că sunt multe…
Familia și provocările unei vieți nomade
Marea provocare în toate călătoriile noastre a fost, desigur, schimbarea constantă a școlilor în care învățau copiii noștri, Mugur și Iulia. Au învățat germană, apoi franceză, iar această tranziție le-a impus să se adapteze rapid noilor curricule. După ce am revenit în Moldova, a trebuit să ne reîntoarcem la sistemul nostru educațional, iar pentru asta, aveam toate manualele pregătite și mă asiguram că îi ajut să se integreze cât mai bine. Au fost mereu printre primii la învățătură, iar sacrificiile nu au fost puține – uneori erau nevoiți să renunțe la vacanțe pentru a învăța mai repede o limbă nouă. Astăzi, amândoi stăpânesc cu ușurință limba engleză, germană și franceză, iar acest lucru nu face decât să le deschidă și mai multe uși. La moment, fiul deja activează în Viena, iar fiica este anul doi la arhitectură, în orașul Lausanne, Elveția. Amândoi sunt foarte ambițioși și ne mândrim cu ei.
Diaspora din Qatar
În Qatar, sărbătorile sunt un prilej minunat de a aduce diaspora împreună la sediul Ambasadei Republicii Moldova. Eu, de regulă, organizez ateliere de creație pentru copii. Crăciunul nu este o excepție. An de an ne întâlnim pentru a-l aștepta pe Moș Crăciun care este, de fapt, Iosif, un băiețel ce vine dintr-o familie mixtă (mama moldoveancă, tată iordanian) și care are grijă mereu să ne aducă mici cadouri în desaga lui magică. Comunitatea contribuie și ea cu fructe, dulciuri și încinge atmosfera cu colinde și multă voie bună. Deja așteptăm momentul și în acest an!
Mesajul meu pentru cititorii acestui interviu este simplu… să fie buni, deschiși, să lucreze cu abnegație oriunde s-ar afla, să învețe limbi noi, să cunoască oameni noi și să-și iubească pe copii, pe care să-i crească în pace. Arta și iubirea sunt forțele care ne pot ghida în viață, dacă le cultivăm, ele vor aduce frumusețe și lumină în jurul nostru. Mie personal nu știu ce-mi rezervă viitorul și care va și următoarea țară în care voi locui peste câțiva ani, dar gândul de a păstra tradițiile de acasă și de a promova frumos Moldova în lume este o prioritate pe care o port în suflet și în gând. Până la final.
