A fost greu să-l găsesc. Probabil pentru că este primul preot moldovean care oficiază slujbe pentru diaspora noastră de aici. Norocul meu a fost să aflu că tot el este și cel care a deschis prima biserică creștin ortodoxă pentru moldovenii din Berlin. I-au trebuit doi ani pentru asta, ani grei dar în același timp... Citește în continuare →

Acest articol nu este doar despre cum să devii educatoare într-o grădiniță din Germania, este despre integrare, despre perseverență și ambiție. Uneori mi se pare că încep să vorbesc și să scriu în clișee, dar de vreme ce primesc în privat feedback-uri de mulțumire și nume ale altor persoane care prin povestea lor pot  încuraja... Citește în continuare →

Îi spune Olga Soltinschi, dar toată lumea o cunoaște ca Olutza Lu, pseudonim care vine de la numele ei de fată Olga Luța și este organizatoarea șezătorilor „Rădăcini Basarabene” în Germania. Eu o cunosc încă de pe vremea când nici una dintre noi nu era diasporă și am descoperit în această femeie inteligență, forță, curaj... Citește în continuare →

A schimbat insula Madeira pe Berlin, altfel spus, un colț liniștit de rai pe o capitală europeană, gălăgioasă și aglomerată. Dar zice că nu regretă. Nu se simte legată de locuri, se simte dependentă de visuri, iar unul din ele era să devină șoferiță de autobuz. În Germania a venit acum trei ani și jumătate,... Citește în continuare →

După ce-și petrece propriii copii la școală iar pe soț la serviciu, ziua ei începe cu „bună dimineața Frau Bulat!”, „mă puteți ajuta și azi la ora de germană, vă rooog!”, „Frau Bulat, ne vedem după lecția a patra?”, și încă alte câteva duzine de întrebări și rugăminți.  Zeci de ochișori curioși o întâmpină dimineața... Citește în continuare →

Unele începuturi de articolele mi se dau greu, tare greu, pentru că e vorba de oameni foarte dragi, care-s mai mult decât simpli protagoniști ai blogului. Din acest motiv amân publicarea lor. E și cazul Marianei-Iulia Filimon. Acest articol trebuia să apară pe 1 decembrie de Ziua Națională a României, dar a fost publicat abia... Citește în continuare →

Întâi am văzut lucrările - genți, portmonee, centuri etc. Ce-i drept mai mult pentru bărbați, dar foarte frumoase toate. Purtau semnătura Atelier Staiko. Și pentru că acest „Staiko” suna tare intrigant și nu-mi dădea pace, am ținut neapărat să știu cine stă în spatele lui. Și-am aflat! Atelierul aparține unui moldovean stabilit de câțiva ani... Citește în continuare →

În timp ce nemții sunt prinși în euforia Faschingului (o sărbătoare festivă, participanții fiind mascați și îmbrăcați în costume de carnaval), eu începusem să tânjesc (parcă) după Mărțișorul nostru. Dar nu m-a lăsat Oxana Marcu, o basarabeancă talentată, stabilită de trei ani în Germania. Ea a adus de acasă nu doar Mărțișorul, ci și toată... Citește în continuare →

Acum ceva timp în urmă scriam despre doamna Viorica Robina, prima româncă instructor în Germania. Nici prin cap să îmi dea că după acest articol voi avea ocazia să cunosc și alte persoane stabilite aici, care au istorii nu mai puțin interesante și demne de luat la condei. Augustina Belibou este una dintre ele. Alt... Citește în continuare →

De când am plecat din Moldova (încă nu sunt pregătită să pronunț cuvântul „am emigrat”), soarta mi-a scos în cale mai mulți oameni aflați în aceeași situație, și care prin poveștile lor de viață mi-au atins cea mai sensibilă coardă a sufletului. Unul din ei este Viorica Robina, românca a cărei biografie depășește cu mult... Citește în continuare →