Pe Oxana Gheorghița-Lutev o cunosc încă de pe vremea când era domșoara Oxana, educatoarea băiatului meu mai mare Marius (pe când el era încă foarte mic) și pe când emigrarea nu era nici în planurile, nici în visurile și nici în dorințele vreo uneia dintre noi. La acel moment, Oxana combina studiile de la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” cu practica în cadrul grădiniței nr. 98 din Chișinău și printr-o minune devenise cea de-a doua educatoare din grupa lui Marius. „A adus multă noutate, metode moderne de pregătire a copiilor și multă tandrețe în grupa cu cei peste 20 de pici”, spunea doamna Galina, cealaltă educatoare. Și într-adevăr așa era. Probabil de aceea atunci când și-a încheiat stagiul de practică i s-a simțit lipsa.
Eu nu am pierdut definitiv contactul cu ea, mai discutam uneori. Paradoxal, dar am emigrat cam în aceeași perioadă. Ambele în Germania și pentru un timp ne-am pierdut în labirintul integrării. Dar o știam foarte ambițioasă și perspicace, de aceea, m-am bucurat când i-am văzut primele postări legate de tot ce reușește să facă aici. Deși între timp a adus pe lume trei copii (doi dintre care născuți în Germania), Oxana și-a continuat cariera profesională. Știam că se pregătește să-și ia licența în Filologie, după ce și-a luat doctoratul la specialitatea Literatura Română și atunci m-am întrebat – un filolog în Germania oare ce Everesturi are de urcat?
I-am scris zilele trecute ca unei vechi prietene, cu care nu m-am auzit ce multă vreme și după ce-am tot discutat despre una, despre alta, am ajuns să-i scriu povestea aici pe blog. E din seria celor motivaționale. Mai știi poate inspiră pe cineva…
„LUPTĂTOARE
UNICĂ
TALENTATĂ
ENIGMATICĂ
VESELĂ
ONESTĂ
XENOMANĂ
AMABILĂ
NEMAIPOMENITĂ
APTĂ
Dacă ar trebui să-mi definesc personalitatea, sau să-mi dau o caracteristică numelui meu, mereu voi apela la acrostihul de mai sus. E o compoziție dedicată mie, realizată la lecția de limba română împreună cu copiii în cadrul Centrului Educațional „Kinderwelt” la tema Adjectivul.
Luptătoare
Vin din Republica Moldova, cu o desagă plină de diplome în domeniul pedagogic. Sunt doctorandă la specialitatea „Literatura română”, magistră în „Științe Umanistice”, licențiată în ”Filologie” ( Limba și literatura română și franceză) și, nu în ultimul rând, pedagog în „Învățământul primar”. Un CV perfect pentru a mă încadra oriunde în câmpul muncii în R. Moldova și nicăieri în Germania, pentru că odată cu emigrarea în vara lui 2018, am conștientizat că visul copilăriei mele de a deveni profesoară nu-i prea realizabil. Studiile pe care le-am făcut acasă nu sunt recunoscute aici, respectiv trebuie s-o iau de la început.
N-am căzut în disperare, ci am început să-nvăț limba, cultura și oamenii țării în care m-am stabilit… și să descopăr, între timp, că totuși nemții nu sunt chiar așa cum ne-au redat cărțile de istorie și bunicii trecuți prin războaie mondiale… Dimpotrivă sunt sufletiști, înțelegători, mereu binedispuși și chiar generoși.
După un curs de integrare intensiv, am ajuns să dețin nivelul de scriere și comunicare C1. Imediat ce m-am văzut cu diploma-n mână, am făcut un curs de perfecționare în domeniul pedagogic, fiind îndrumată de directoarea instituției în care își face studiile fiul meu mai mare.
Cursul se numește „Schulung But-Lernbegleitende” ceea ce în traducere ar fi „Formare continuă în domeniul managementului educațional”. L-am făcut în or. Warendorf și a fost un proiect finanțat de stat, în care cadrele didactice nou-venite în NRW și deținătoare de MunsterlandKarte pot participa gratuit. În acest curs am învățat despre toate – de la sistemul educațional german, metodologia educației, probleme și diverse tehnici de soluționare a lor, integrarea corectă a copiilor străini în școli, motivarea pentru studii, cum să-i faci să uite de problemele de acasă și până la tipurile de școli explicate părinților, diverse site-uri de literatură și exerciții adăugătoare curriculei școlare etc. Pentru mine totul a fost foarte interesant, deoarece după fiecare temă parcursă mă simțeam tot mai mult parte componentă în ecuația elev-profesor-părinte. Ce ține de partea teoretică, e similară cu cea pe care am studiat-o la universitate în țară. Îmi amintesc și acum prima lecție din cadrul cursului – eram singura venită printre cei de 30 de profesori care au făcut școală germană. De la fiecare am învățat câte ceva și cu toți am rămas în relații de prietenie.
Am făcut acest curs pe durata întregii sarcini și la trei zile după ce-am născut am primit și certificatul de Lernbegleiter. Acum lucrez în școala unde își face fiul mai mare studiile, în calitate de Lernbegleiter cu acte în regulă. Ce urmează? Înscrierea la universitate și promovarea studiilor educaționale germane.
Ca să fac o mică paranteză aici – Lernbegleiter ar fi echivalentul unui mentor educațional/ însoțitor în procesul de învățare, sau persoană pregătită profesional care sprijină alte persoane în procesul individual de învățare. Domeniul meu de activitatea nu se limitează doar la lecții, pot organiza inclusiv conferințe, seminare ș.a. Chiar dacă am născut de curând, lucrez câte trei zile pe săptămână – în total șase lecții a câte 45 de minute. Per oră sunt achitată cu 25 de euro. Predau lecții de limba germană și ajut copii în procesul de pregătire a temelor pentru acasă. Iar în ce privește studiile educaționale de care vorbeam mai sus – asta ar însemna să fac studii în direcția educațională germană – fie în cadrul unei școli profesionale (durata între 1,5 – 3 ani) fie studii universitare (3 ani).
Mai predau lecții de limba franceză într-un centru de limbi străine, plus lecții particulare acasă, iar de curând urmează să încep un nou curs de lecții online pentru grupele de alolingvi din Găgăuzia.
Unică
Sunt unica profesoară de limba și literatura română care a fondat un centru educațional român în Germania la care se pot înscris gratuit oricine-și dorește. E vorba de „Kinderwelt”, în traducere „Lumea Copiilor”.
Dacă e să dau un pic din casă, îmi place să predau lecții de limba română de când mă țin minte. Recunosc, mi-a fost dificil să-l deschid, eu fiind singură, limitată în timp, și încă nefamiliarizată cu o groază de legi. Dar mereu am purtat discuții cu oamenii, am mers la centrele de ajutor pentru femei, familie, educație și cultură, biserică. Numai bătând la uși obții răspuns și suport. Așa am găsit inclusiv sala pentru curs și rechizite școlare. Costuri? Doar o vorbă bună cu oameni buni pentru o faptă bună.
Ideea centrului a venit în timp ce urmărindu-mi copilul mai mare și modul lui de comunicare, am observat că folosește din ce în ce mai multe cuvinte germane în discuțiile cu părinții acasă. Are nevoie să se gândească până găsește cuvântul potrivit și comite foarte multe greșeli în exprimare. Apoi am observat că această problemă e comună tuturor moldovenilor și românilor din preajmă.
Proiectul a demarat în toamna anului 2021 odată cu lansarea lecțiilor la mine acasă. Înainte de asta mi-am adus în Germania o mulțime de cărți, dicționare, conspecte și critici literare, analize de texte și întreaga operă a lui Nicolae Esinencu (la vremea ceea scriam teza la doctorat în baza operei sale). Eu, fiind pandemie și în concediu de maternitate am ieșit cu copilul la plimbare. Aici în sătucul unde locuim sunt aproximativ 20 copii vorbitori de română, dar toți o vorbesc stâlcit și eu de fiecare dată, din obișnuință îi corectam. Într-o zi mi-a venit ideea să-i adun și să le mai dau câte ceva din cărți. Am văzut că le vine greu să citească și atunci m-am decis „gata mă apuc de capul lor” (râde). Am mai apelat pe la Caritas, biserică, să-mi dea o sală de curs, dar se tot amâna din cauza pandemiei. Și pentru că am o odaie de joacă pentru copii, am transformat-o într-o sală de curs. Îmi place să văd copiii învățând prin joacă, cointeresați și curioși în ceea ce le pregătesc. Am organizat cu ei și un matineu, ca la grădiniță, cu scenete, cântece, poezii, dansuri… Ce să zic, părinții au rămas mega multumiți. Când vezi toate astea, oare te mai poți opri?
Ce a urmat? Am identificat o sală, am obținut și rechizitele necesare din partea bisericii din localitate, am făcut cunoștință cu echipa Biroul Relații cu Diaspora de la Chișinău, care m-a ajutat cu cărțile de studiu, cu instruirea în cadrul unui un curs pentru profesorii de limba română din diasporă. Este vorba de proiectul „Inovăm împreună – Comunități de Practici a educatorilor de limba și literatura română din străinătate, 2022”. La final de iunie voi participa la un alt program oferit de ANTEM și Ministerul Educației R. Moldova – „Programul Național de studiere a limbii române”.
Eu, între timp, mi-am făcut o bibliotecă imensă de literatură bună datorită scriitoarei Iulia Iordăchescu pe care am cunoscut-o în cadrul unei conferințe realizate de ANTEM, R.Moldova. De atunci și până în prezent, lecțiile au loc în fiecare sâmbătă de la ora 13:00 până la 15:00. La ore sunt mereu prezenți în jur de 10 copii dintr-o lista de 15 (restul locuiesc mai departe, respectiv vin doar la ocazii speciale).
Talentată
Talentul meu s-a născut odată cu mine, am luat de la mama mea dragostea de a-i învăța pe cei mici. Ea, la fel, lucrează în domeniul pedagogiei și fiind mereu activă, dedicându-se cu suflet în tot ce face m-a molipsit. Sunt mândră de ea. Sunt mândră de noi. Și tot aici la tema legată de talent, când la acordeon. E instrumentul la care știa să cânte profesorul de muzică din satul natal și care i-a convins pe părinții mei că am auz muzical și c-ar trebui neapărat să învăț un instrument, ceea ce am și făcut. La șase ani cântam deja câteva cântece. Acum mi-am luat chitară.
Enigmatică
Uneori sunt greu de înțeles de către cei din jur prin scopurile propuse și activitatea care o fac pentru acești copii. Dar… îmi place să-i impresionez pe toți cu proiectele mele, fără a da prea mult din casă despre ce planific.
Veselă
Zâmbetul este pașaportul meu. Toți mă cunosc drept o persoană veselă și mereu binedispusă.
Onestă
Lucrez sincer, lucrez din inimă. Asta am învățat-o, în special, de de la copii. Dacă știi să-i asculți, de la ei multe poți învăța. În special sinceritatea. Cei mici au ochii, cuvintele și impresiile cele mai sincere. Deși sunt mamă a trei copii minunați, dintre care mezina de doar trei luni, niciodată până în prezent nu m-am oprit din activitatea mea. M-am dedicat inclusiv celorlalți copii din localitate și am participat cu ei la evenimente, concursuri atât naționale, cât și internaționale.
Apropo de concursuri, au fost multe și diverse – pe tema mărțișorului, sărbătorilor de iarnă, „Grigore Vieru veșnic viu”, „Ion Creangă – Sfătosul bunic din Humulești.” La fel am participat în cadrul unui festival al culturilor din Heilderberg cu piesa de teatru „Ridichea”.
Sunt cu ei peste tot împreună- la circ, teatru, film, distracții. Vreau să dezvolt relații de prietenie între acești copii uniți prin limbă, neam, țară și cultură.
Odată cu ieșirea copiilor în vacanță, încep cu ei și un cerc de lectură la biblioteca din localitate, unde sunt înscriși deja 20 copii. Este în limba germana pentru copiii veniți din alte țări, care au probleme cu înțelegerea textului și lucru asupra lui.
Xenomană
E despre persoanele care preferă să cunoască străinii și obiceiurile lor. Îmi place Germania prin seriozitatea ei. Asta a-și împrumuta-o și pentru țara mea. Deși, sinceră să fiu, eu cea care am studiat limba franceza în școală nu m-am gândit niciodată că voi învăța germana, ba mai mult chiar, că voi locui în această țară. Mă vedeam în Franța și acolo credeam că voi face și masteratul. Dar nu regret alegerea. Cum ziceam, ador această țară pentru ordine – și nu doar pentru cea din afară, sau interior, ci și cea din capul oamenilor. Mie Germania mi se asociază cu stabilitate, liniște, ordine, dreptate, egalitate.
Amabilă
Sunt foarte amabilă cu toți. Chiar și atunci când cineva nu are cel mai adecvat comportament. Asta vorbește de educația mea, dar și a lui.
Nemaipomenită
La asta lucrez constant, pentru ca să adun suficientă experiență, încât să aibă despre ce povesti copiii și nepoții peste ani de zile despre mine.
Aptă
Omul sfințește locul. Eu sunt unica emigrantă din localitatea în care locuiesc pe care o recunosc toți pe stradă, pe care o laudă ziarele și cu care vor să lege prietenie.
În presa germana am apărut datorită colegei mele de la cursul de formare, care a aflat despre ce fac eu cu copiii și i-a povestit soțului. Acesta din urmă lucrează în calitate de redactor șef la un ziar local. El a venit într-o zi de sâmbătă la o lecție de limba română și mi-a luat interviu, a discutat și cu copiii. A plecat cu fraza că e un lucru atât de frumos ce fac eu pentru mică mea comunitate și că este o onoare ca povestea mea să apară în ziarului lui.
Visul meu de acum câțiva ani deja se realizează și anume cel de a cultiva dragostea de limba română în inimioarele copiilor noștri ca ei s-o vorbească frumos și cursiv, astfel că dac-ar fi să revină acasă, în Moldova noastră, să dețină un bagaj de cunoștințe enorm despre țară, tradiții și limbă etc. Îmi place să visez mare și mă văd deja în ziua când tai panglica în fața sediului centrului meu educațional în care să fie înscriși copiii mulți, împărțiți în grupe, pe vârste și naționalități diferite, care să beneficiaze de diferite obiecte de studiu, inclusiv activități distractive. Îmi place să-mi aduc aportul în creșterea și dezvoltarea frumoasă a fiecărui copil care calcă pragul centrului meu. Copiii de azi sunt oamenii de mâine ai acestei planete.”
E frumos ce se întâmplă în satul Oxanei. Și mă bucur pentru norocul acelor copii. Dacă pe cineva a inspirat povestea ei și crede că are talent în lucrul cu cei mici au aici o mostră de succes despre „se poate”!
Îi puteți scrie în privat pe link-ul https://www.facebook.com/oxana.gheorghita.3
Oxana, mult succes!
