Unii oameni poartă (în suflet) povești. Nu doar haine. Iar uneori, o piesă vestimentară devine mai mult decât un obiect. Devine o declarație de identitate, de sens, de trăire. Așa m-am simțit eu, alături de alte 30 de femei, împreună cu care am defilat în rochiile create de Oxana Kasandruța, pe 27 aprilie, la Theater im Delphi din Berlin. Aceste rochii, asemeni unor sculpturi textile, ne-au îmbrăcat nu doar trupul. Ele spun, discret, o poveste despre cine ești și cum alegi să te prezinți lumii.
Anul acesta brandul Kasandruța sărbătorește zece ani de existență printr-o prezentare aniversară memorabilă – Ecouri de dantelă. Iar evenimentul de la Berlin, a depășit granițele convenționale ale modei. E vorba de ținute ce inspiră rafinament, e vorba de muzică compusă special pentru această ocazie, e și despre proiecția filmului artistic „Vă așteptăm acasă” și o degustare de vinuri marca Purcari, îmbuteliate pentru acest eveniment.
Atelierul viu de pe scenă. Confesiunea Oxanei Kasandruța.
De acolo, din culise, s-a văzut cu ochiul liber că pentru Oxana Kasandruța, actul creației n-a însemnat doar design. A fost, mai degrabă, o formă de confesiune artistică. Or, ea a ținut să ofere spectatorilor, pe lângă colecția în sine, o altfel de emoție. A cusut acolo, pe scenă, o rochie: „Coaserea rochiei în fața publicului a fost pentru mine o formă de vulnerabilitate asumată. Ca și cum aș fi cusut fragmente din mine însămi, din istoria femeilor din care mă trag, din emoțiile ce nu pot fi rostite altfel, iar publicul din sală a devenit martorul unui act viu de creație, dar și de introspecție. În acel moment, scena a devenit un atelier al sufletului, rochia – o confesiune.”
Unul dintre cele mai emoționante momente ale serii a fost „ritualul rochiei – botezul cu vin”, un gest solemn, un soi de liturghie laică. Modelul a pășit în mijlocul scenei, iar designerul a îmbrăcat-o cu rochia semi-gata. În cerc, femeile care purtaseră deja creații Kasandruța s-au apropiat și-au vărsat vinul peste stofă imaculată. „Așezată cu picioarele într-un lighean, care a însemnat un gest de purificare și ancorare, modelul a întruchipat legătura dintre pământ și viță, dintre istorie și viitor. Rochia, îmbibată cu vinul aniversar oferit de crama Purcari, a însemnat o poveste înnodată cu urme umane, iar mașina de cusut de pe scenă a fost, pentru mine, inima tăcută a femeii creatoare, instrumentul încărcat de memorie, muncă, răbdare și visuri nespuse, un fel de altar unde timpul se împletește cu firul, iar fragilul devine durabil.”
Kasandruța îmbracă nu doar corpul, ci și inima femeii moderne.
Crina Sîrghii, una dintre organizatoarele evenimentului, tot ea cea care a devenit pânza vie a acestei opere, ne-a împărtășit propria trăire. „În mijlocul publicului, cu privirile ațintite spre mine, m-am simțit precum o bucată de marmură în mâinile unui sculptor. Aș face o paralelă cu o carte îndrăgită de mine „Agonie și Extaz”, de Irving Stone, despre viața lui Michelangelo. Într-un capitol, artistul uda marmura pentru a-i descoperi fisurile ascunse, apoi începea să-i dea formă. Așa m-am simțit și eu – o materie brută, care trebuie să rămână neclintită și să se încredințeze unor mâini și minți dibace, capabile să creeze artă. Și acum, când îmi revin în minte ritmul muzicii lui Valentin Lindo Strișcov, mâinile Oxanei Kasandruta care modelau stofa, publicul, iar în fața mea – parada rochiilor din noua colecție – simt cum mă străbate un fior. Rochia care a prins viață direct pe mine era, inițial, doar o stofă simplă. Dar printr-un proces de creație, atât de viu și de sincer, s-a transformat… Dacă ar fi să-i dau un nume, i-aș spune Renaștere. Pentru că nu doar ea a prins formă, ci și eu m-am redescoperit. Simt că și în mine s-a „croșetat” ceva nou. Oameni precum Oxana și Valentin, te ating nu doar prin ceea ce creează, ci și prin ceea ce trezesc în tine… dorința de a deveni o versiune mai bună a ta.”
Întregul eveniment a fost însoțit de coloana sonoră originală, compusă de Valentin Strișcov, special pentru acest moment: „Mi-am dorit ca muzica să le însoțească pe defilatoare la fiecare pas, la fiecare gest. Să fie percepută ca o adiere din alt secol, să îmbrace defilarea ca pe o a doua piele”, explică compozitorul.
Evenimentul de la Berlin a fost posibil datorită implicării și sprijinului comunității ȘezătorIe – Artă și Tradiție, un grup de femei din diasporă care ne promovează valorile culturale peste hotarele țării și susțin proiecte ce unesc tradiția cu expresia artistică contemporană. „Echipa ȘezătorIe a dorit să aducă în Berlin o poveste plină de rafinament și feminitate, o punte între tradiție și expresie contemporană. Creativitatea fetelor noastre din comunitatea noastră s-a împletit firesc cu viziunea Kasandruței, iar în momentul în care am văzut rochiile create de ea, a devenit clar că această colecție trebuie arătată lumii într-un spațiu cu istorie, care să evidențieze frumusețea și unicitatea fiecărei creații. Așa a luat naștere ideea unei defilări altfel – nu pe un podium obișnuit, ci într-o sală de epocă din Berlin. Și da, credem că ne-a reușit”, spune Corina Ciocanu Cernei, una dintre organizatoare.
Emoțiile s-au împărtășit firesc, între oameni care iubesc frumosul, autenticitatea și meșteșugul ce rezistă timpului. „Cele 30 de fete și femei care au urcat pe scenă, în rochii Kasandruța, de toate vârstele și formele, au demonstrat că frumusețea autentică nu are standarde fixe, ci doar o expresie personală și unică”, spune Dorina Sorochin, o altă organizatoare.
„Participarea la evenimentul aniversar Kasandruta a fost pentru mine o experiență magică. Rochia creată de Oxana m-a făcut să mă simt ca o zână, ca o sânziană rătăcită pe o câmpie plină de lumină și parfum de flori. Atunci când am pășit pe podium, am lăsat deoparte grijile cotidiene și m-am regăsit într-o lume feerică, unde natura și frumusețea interioară se împletesc într-un dans plin de grație și libertate, așa cum o spune și mitul sânzienelor, ființe solare ce aduc iubire, rodnicie și bucurie în lume. Timpul petrecut alături de celelalte femei minunate, atât în timpul repetițiilor cât și în culise, a fost neprețuit. Am legat prietenii, bazate pe sprijin și energie pozitivă, conexiuni care, sper, vor înflori și vor da naștere altor momente la fel de frumoase. După defilare, am avut bucuria să degust vinul Purcari „Floricica”, un vin aromat și ușor, care mi-a prelungit starea de visare și mi-a adâncit senzația că fac parte dintr-o poveste cu sânziene. Această seară specială a fost o sărbătoare a feminității, a naturii și a conexiunilor autentice, și mă simt onorată că am putut fi parte din ea”, a recunoscut Mihaela, una dintre participante.
Partenerul principal al serii a fost Crama Purcari, care a susținut evenimentul prin vinul aniversar creat special pentru această ocazie, cu o etichetă personalizată, ilustrând logo-ul 10 ani de Kasandruța. Acest vin de colecție poate fi comandat direct de la Oxana Kasandruța, fiind un dar potrivit pentru cei care vor să păstreze un strop din povestea acestei aniversări.
Filmul artistic „Vă așteptăm acasă” a completat povestea serii: „Vă așteptăm acasă” este un film poetic și emoționant despre legătura dintre tradiție, identitate și dorul de rădăcini. Povestea scoate în prim plan plecarea de acasă și întoarcerea simbolică înapoi – nu doar ca loc geografic, ci și ca spațiu interior al memoriei și apartenenței. Filmul este un omagiu adus femeilor care au dus cu ele, în lume, fragmente din „acasă” și este o invitație la re-conectare prin frumos, tradiție și iubire, mai spune Oxana.
Turneul aniversar al colecției „Ecouri de dantelă” a debutat în Japonia și va continua în Italia, Florida, dar și în alte colțuri ale lumii, ducând cu sine o poveste despre feminitate, curaj și identitate, scrisă în fire de dantelă.
