Când mă gândesc la Daria Berndt imediat îmi vine în minte „doamna cu vinurile moldovenești în Germania”. Cert e că din moment ce ne-am cunoscut sa născut și ideea de a scrie un articol la acest subiect, doar că mai erau „niște lucruri de pus la punct”, respectiv, discuția noastră sa tot amânat. Posibilitatea sa ivit odată cu Festivalul Vinului de la München, eveniment la care Daria a participat cu standul ”MOLDAWINE”. În baza invitației am mers și eu. Acolo am degustat vinuri și vinuri. Nemțești, austriece, italiene, franceze și desigur moldovenești. Aromă, consistență, culoare, pe toate vinurile noastre. Acela a fost și momentul când am reușit să stăm mai pe îndelete de vorbă despre – cum e să ai o afacere cu vinuri aici în Germania și care a fost momentul declanșatorului care a dus-o către această idee…
Ideea de a avea o proprie afacere sa născut cu mult timp în urmă, pe vremea când locuiam în Moldova, iar gândul de emigrare încă nu-mi dăduse târcoale. Viața mea de acum mai bine de două decenii se rotea în jurul studiilor. Era menirea mea la vremea respectivă. M-am născut la Orhei, dar o bună parte din viața mea am trăit-o la Chișinău.
Inițial am fost profesoară de clasele primare, ca după concediul de maternitate să schimbe domeniul de activitate și să încep al doilea studiu la Academia de Studii Economice (ASEM), fiind totodată și angajata instituției. După absolvire în 1998 m-am înscris la doctorat la ASEM.
Venirea in Germania în toamna lui 2002 a fost inițial un proiect de an. Pe atunci fiind docentă, predam la ASEM, la Facultatea de Finanțe și Asigurări. La facultate pe atunci se țineau cursuri și în limbi străine, respectiv venisem pentru un an în Germania să fac cursuri intensive de limba germană, ca ulterior să revin la Chișinău pentru a ține prelegeri în germană. De fapt, plănuisem să merg în Marea Britanie ca să-mi perfecționeze engleza, dar într-un final am ales Germania pentru că cheltuielile pentru studii și întreținere erau mai mici. În Germania, la Kassel aveam și o fostă studentă, care deja frecventa cursurile date, iar asta mi-a dat mai multă încredere. Cursurile intensive de limba germană se țineau câte patru ore pe zi, cinci zile pe săptămână, la institutul privat „Institut für Sprachen (IFS)”. Institutul activează și în prezent, doar că prețul pentru cursuri este cam de trei ori mai mare decât atunci.
Fiind doctorandă primisem ușor viza de studii , cu toate astea nu puteam să-mi iau copilul cu mine. Divorțasem între timp, respectiv băiatul a trebuit să rămână cu taică-său. Aceea a fost cea mai mare lucru pentru mine. Dar pornisem cu ideea că plec pentru un an, de aceea a fost ușoară plecarea. Mai târziu, când începusem să muncesc mult și veneam rar în Moldova duceam dorul sărbătorilor în familie și cu prietenii, dorul aromelor de fructe și strugurii copți în toamnă, dorul nunților…
Am luat viața de la capăt cam pe la 35 de ani. Intuiam că va trebui să conteze doar pe mine, de aceea greutăților nu le-am dat multă atenție. Comunicam mult cu colegii din diferite țări, cu mult mai tineri decât mine, care combina cu succes studiile și distracțiile. În cazul meu, scopul era altul – să învăț cât mai repede limba și să termin cu brio cele începute. Dar să fiu studentă la 37 de ani în Germania eo experiență pe care aș repeta-o din nou. Am învățat dintotdeauna cu plăcere. Domnul ma înzestrat cu o curiozitate fără margini. Am păstrat acea dorință de a învăța zilnic câte ceva nou până în prezent. Ideile noi aduc, inevitabil, noi întrebări pentru care căutând răspunsuri și soluții iarăși citești și cercetezi. Cert e că dacă nu există posibil, ca ulterior să pot alege branșa și locurile de muncă care m-au împlinit moral și material, nu rămâneam în Germania.
Primele job-uri? În gastronomie ca și chelneriță, în paralel cu studiile. Iar la capitolul primele reușite încadrez examenul de limbă luat din prima, care era obligatoriu pentru a fi admisă la universitate. Eu m-am înscris din start la Masterat, fiindu-mi echivalate diplomele mele din Moldova.
Ca să mă fac înțeleasă. În noiembrie 2002 venisem la cursuri intensive de germană pentru un an. După aproximativ nouă luni am înțeles că germana este o limbă grea, mai ales pronunția, iar eu fiind perfecționistă de felul meu, mi-am propus să-mi prelungesc șederea și să urmez alte câteva cursuri. Între timp, mă informasem ce șanse aveam în a face studii și așa am aflat c-aș putea face masteratul la Universitatea din Kassel. Am zis de ce nu…? Am susținut examenul de limbă (C1) necesar pentru a fi acceptată. În 2007 după absolvirea lui, am aplicat pentru un job.
Nu a fost ușor la aproape 40 de ani să intre în câmpul muncii fără practică în economia liberă. A trebuit să învăț cum se fac interviurile, cum trebuie să-ți „prezinți/lauzi” aptitudinile, dar am reușit. Apropo, cunoștințele de limbi străine mi-au facilitat drumul în carieră. Și nu, nu mi-am dorit niciodată să revin acasă în perioada cea pentru a vedea instabilitatea politică și economică din Moldova.
Și acum despre vinuri!
Afacerea cu vinurile a venit pe la 50 de ani, după ce muncisem mai bine de zece ani în companii internaționale în vânzări internaționale și marketing. Am lucrat în companii private din branșa constructoare de automobile și transport energie. Am aplicat obișnuit pentru job-uri, am trecut prin interviuri și am fost acceptată. Fiind responsabilă de marketing, organizam printre altele și participarea companiilor la expoziții atât naționale cât și internaționale. În funcția de International Sales Manager eram responsabilă de piețele Europei Centrale, de Est, Asia si Caucaz. Eram foarte mult în deplasări de serviciu. Aeroportul de la Frankfurt îl știu cu ochii închiși. Am avut parte de colegi cu care m-am înțeles foarte bine, am acumulat experiență foarte vastă, fapt care mă ajută enorm în propria afacere.
Nu am studii de somelier sau oenolog, dar odată cu fondarea propriei afaceri, am urmat seminare în domeniu în orașele Geisenheim și Konstanz. Acolo am învățat cum se evaluează vinurile în Germania, cum se face analiza sensorică (analiza vinului după culoare, arome, gust), cum se organizează degustările de vin la nivel profesionist (cum se aleg, în ce ordine se servesc, pentru câte persoane, ce fel de pahare, ce apă, snack se alege, calculul costurilor) etc. Prețul unor astfel de seminare variază între 250-300€ și sunt organizare, de regulă, în weekend-uri.
Se zice că ideile și dorințele se materializează. În cazul meu, aceasta s-a întâmplat după 25 de ani. Încă de pe vremea când eram în Moldova visam să-mi deschid propria afacere. Doar că la nivelului de dezvoltare a pieței de atunci, acest vis era o utopie pentru mine. De aceea am decis atunci să fac o carieră în domeniul academic.
Proiectul MOLDAWINE este un cumul de experiență și un vis dus până la bun sfârșit. Online shop-ul lansat în 2019 este doar un început și servește în calitate de platformă de promovare a vinurilor micilor producători din Moldova precum Atu Winery, Equinox, NOVAK, Leuntea Vin, Vinum Estate, GOGU, Minis Terrios, Casa Vinicolă Luca, cât și a companiilor mai mari ca Fautor și Purcari.
După ce luasem decizia să-mi deschid afacerea în e-commerce (anume e-commerce ca să învăț iarăși ceva nou) veni și întrebarea – cu ce produse voi ieși pe piață? La ora ceea încă nu știam exact ce, dar era important să fie și produse Made in Moldova. Vroiam neapărat să fac și eu ceva pentru țărișoara mea mică.
Ideea inițială a fost legată de produse din sfera alimentației sănătoase. Doar că pentru aceasta trebuia să creez noi produse (product development), fiindcă consumatorul german preferă altceva decât noi în Moldova. Și atunci m-am oprit la vin. La expoziția ProWein din Düsseldorf în 2019 am avut ocazia să descopăr vinuri excelente și să aflu, cât de mult s-a dezvoltat industria vinurilor în Moldova. Am aflat de micii producători talentați din Moldova și așa am decis să promovez anume vinurile micilor producători, de existența cărora nu știam nimic până atunci și care m-au impresionat de la prima degustare.
În cadrul studiului de masterat urmasem și un seminar la tema „Cum deschizi o afacere proprie în Germania”. Deci, aveam idei generale legate de pașii de urmat și desigur mi-am actualizat cunoștințele citind informația de ultimă oră. Am scris business planul, am descris condițiile care trebuiau îndeplinite pentru a primi susținere financiară din partea statului în faza inițială a afacerii. În acest context, am făcut studiul pieții, planul de business fiind apoi aprobat de Camera de Comerț. Piața de vin în Germania este una mare, bine saturată și foarte sensibilă la capitolul prețuri. Dar concurența pe vinurile moldovenești era în 2019 încă gestionabilă. Mai ales la vinurile micilor producători, care sunt și mult mai scumpe.
Ca să vin cu câteva idei despre subvenție. Este vorba de o susținere din partea statului german (de la Agenția de muncă) pentru șase luni plus încă trei luni a câte 300€ pentru asigurările sociale. Pentru a primi această finanțare am scris business planul, viabilitatea căruia este confirmată de camera de comerț. Și desigur trebuia să demonstrez și experiența mea în comerț.
Ce ține de riscuri, sigur că-mi era frică până când un prieten mi-a zis următoarele: “Ce riscuri pot fi – dacă nu se vor vinde vinurile…? Decât să rămâi cu vinuri foarte bune în valoare de vreo 10 mii de euro pe care le vei savura de una singură sau în compania prietenilor…” Riscul acesta puteam să mi-l asum (râde). Mi-am asumat de la bun început și alte riscuri – plata în avans, organizare/plată transport, promovarea vinurilor în Germania.
Pentru ce interesați, forma juridică pentru compania mea am ales-o “Einzelnkauffrau”, abr. “e.K.“ (pentru unii poate fi cunoscut termenul de Einzelnkaufmann) presupune ca o femeie antreprenor să-și desfășoare o activitate comercială pe cont propriu. Aceasta este o formă de întreprindere individuală ce presupune preluarea responsabilității complete pentru operațiunile și gestionarea ei. Sunt câteva aspecte cheie pe care aș vrea să le explic un pic. Einzelnkauffrau presupune responsabilitate personală în luarea deciziilor, administrarea financiară (politica de prețuri, strategiile de marketing etc), relațiile cu furnizorii, precum și pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale și legale (obținerea unui cod fiscal, plata taxelor și asigurării sociale etc). Ce ține de înregistrarea afacerii, eu am făcut-o la Gewerbeamt Kassel (Oficiul pentru Afaceri Comerciale) și prin Notar în Registrul Comercial al Judecătoriei locale. Am înregistrat compania și la serviciul fiscal (Finanzamt) de unde am primit numărul de identificare fiscală. Cu aceste acte mi-am deschis un cont bancar separat pentru afacere.
Vorbind în cifre, am început în 2019 cu suma de investiție de 20 mii de euro, bani pe care i-am folosit pentru crearea magazinului online, crearea logo-ului, layout (pentru aceasta am contractat o companie de marketing din Chișinău), cheltuieli pentru diferite formalități, pentru a achita primul import de vinuri (cam vreo 10 mii), etc. În timp mi-am creat și o tradiție – la fiecare import aduc și câte un vinificator nou.
Primele vinuri importate au fost cele de la Atu Winery și Equionox. Momentan am în portofoliu vinuri premium de la zece producători mici și două crame mari. De obicei, aflu despre ei când merg acasă și le vizitez vinăria/crama și cam de acolo se începe colaborarea noastră. Particip la diferite evenimente și neapărat anual la ProWein, una din cele mai mari expoziții internaționale de vin, care are loc în luna martie la Dusseldorf. Vinificatorii din Moldova sunt prezenți la acest eveniment cu un stand comun organizat de Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV).
În primii doi ani, acest proiect de suflet îmi lua tot timpul de luni până luni. Făceam absolut totul de una singură – descrierea vinurilor pe shop în limba germană, postări pe social media, texte pentru blog, imagini grafice, publicitate pe Facebook și google, alegerea vinurilor, importul, organizarea transportului, vânzările zilnice, deservirea clienților, participam la toate evenimentele, organizam degustări etc.
Azi la patru ani distanță, aș minți dacă aș spune că lucrez fără venit, doar că el e suficient doar pentru a-mi acoperi cheltuielile. Am avut și continui să am și o altă activitate care îmi aduce un venit sigur, dar dacă e să trăiești doar din afacere ai șanse să te descurci numai dacă ai rămâne din gastronomie, care cumpără vinuri constant și în cantități mai mari.
Foarte des sunt întrebate cum sunt vinurile moldovenești în comparație cu cele franțuzești sau italiene . Răspunsul meu este mereu același – toate sunt la fel de bune, calitative, dar ale noastre au ceva aparte, o notă specifică doar vinurilor din Moldova. Și după ce gustă sunt de acord cu mine. Nemții, spre exemplu, la primul contact cu vinurile noastre rămân încântați, mai ales de cele roșii. Iubitorii de vin le preferă pe cele seci. Vinurile dulci sunt întrebate preponderent de tineri, care sunt la început de carieră de consumator de vin.
Cea mai genială expresie auzită vreodată despre vinurile noastre este…?
… „servesc vinurile moldovenești doar la evenimente și ocazii speciale.” Mi-a spus-o chiar recent o prietenă nemțoaică de la München. Și tot la acest subiect, o altă cunoștință mi-a spus acum vreo doi ani, după ce a organizat o degustare privată, că de atunci nu-mi-au mai plăcut nici un vin de la gustari cu alte vinuri.
Legat de planurile mele de viitor pentru următorii cinci – zece ani este ca MOLDAWINE să fie prima adresată pentru vinurile moldovenești exclusive în Germania și să mă extind și în alte țări UE. (Da, caut parteneri).
Dacă puteți să cunoașteți talente mici producători de vin din Moldova și să văd vinuri excelente așteptăm cu drag la adresa www.moldawine.de . Sau la evenimente de vin din diferite orașe precum și Hambur, Düsseldorg, München.
