Când vine vorba despre diasporă, cel mai adesea e despre lupta continuă între adaptare și păstrarea rădăcinilor. Între facturi, joburi și griji de zi cu zi, e greu să mai încapă și tradiția. Și totuși, undeva într-un cartier al Berlinului, 17 femei au găsit o cale să o păstreze vie. Au îmbrăcat costumul popular, și-au prins năframa și s-au adunat sub același nume care deja spune totul „Floare de Cireș”.

Ansamblul folcloric „Floare de Cireș” este relativ tânăr. S-a născut în 2024, dar e „plămădit” dintr-un dor vechi de acasă. Acest grup e o bucățică de Moldovă în inima Germaniei. Aici, femeile noastre se adună de două ori pe săptămână, lăsând grijile cotidiene la ușă pentru a se scufunda în ritmurile fluierului, ale tobei și ale cântecului care aduce liniștea sufletului. Lor și celor care le ascultă.

„Ne unește dragostea față de cântecul și portul popular. Ne place să fim frumoase și deosebite, iar faptul că a început lumea să ne cunoască ne face mândre că putem duce mai departe numele folclorului nostru”, spune Cristina Goretzco, una dintre membre, care conduce și un centru educațional pentru copii în Berlin. Pentru ea, clipele petrecute în cadrul ansamblului sunt „un izvor de energie pozitivă”, o formă de echilibru între viața profesională, personală și suflet.

La fel simte și Vlada Manoilov, antreprenoare cu program plin și copii de crescut. „Pe lângă activitățile de rutină, ceea ce realizăm noi cu fetele este o adevărată plăcere. M-am simțit primită cu căldură. E un sentiment de apartenență într-un mediu nou.”

La drept vorbind, fiecare dintre membrele ansamblului are o poveste. Una vine direct de la muncă, alta își lasă copilul cu vecina, o a treia învață pașii de dans după ce-și termină tura la un centrul de asistență și îngrijire. Însă toate au același foc – dragostea pentru folclorul.

Iar la mijlocul acestei povești stă Dorina Sorochin, inițiatoarea și fondatoarea grupului și femeia care a reușit să strângă în jurul ei o echipă unită, pasionată și motivată. Are o experiență deloc neglijabilă în coordonarea de proiecte culturale și fondatoare a muzeului de etnografie în satul de baștină Trușeni, de aceea Dorina a mutat tradiția din sat în capitala Germaniei. E multă muncă în spate, costume autentice și spectacole care readuc în memorie sărbătorile de acasă. Iar Dorina și fetele ei cântă și dansează pentru cei ce au emigrat, dar mai ales pentru copiii lor, cei care riscă să uite cine sunt.

Într-un singur an de existență, „Floare de Cireș” a bifat deja peste zece evenimente culturale în Germania, printre care: concert pascal „Sfintele Paști – Sărbătoare în familie”, „Sânziene – Ie, Flori și Lumină”, „Ziua Limbii Române”, „Moldova în rînd cu lumea”, „Crenguță de Brad – Colindăm cu drag” etc. A colaborat cu instituții precum Ambasada Republicii Moldova în Republica Federală Germania, Ambasada României în Berlin, Teatrul „Ion Creangă” de la Chișinău, precum și cu asociații și grupuri de inițiativă printre care Asociația moldo-germană de prietenie din Berlin, ȘezătorIE -Artă și Tradiție din Berlin, Asociația moldo-germană “DorCălător”, Asociații nemțești ca “Kiek in” Verein, Centrul de întâlnire interculturală a femeilor „ROSA” etc. A adus colinde și cântece pascale în fața publicului român și german și a fost invitat la festivaluri internaționale, inclusiv în Macedonia și Italia. Ce le lipsește acum? Resurse. Dorina dorește ca în 2025, ansamblul să devină atestat oficial și recunoscut de autoritățile din Germania. „Avem o echipă fantastică, dar trebuie să muncim și mai mult pentru ca visele noastre să prindă rădăcini aici, unde suntem.”

Repertoriul „Cireșarilor” nu e ales la întâmplare, ci cu grijă din folclorul românesc și moldovenesc – colinde de iarnă, doine de dor, cântece de veselie etc. „Fiecare dans și fiecare melodie e o încercare de a păstra ce e al nostru, chiar și departe de casă.”

„Foarte multe obiceiuri se dau uitării. Dar în ultimii doi, trei ani, parcă înfloresc din nou – așa cum înfloresc cireșii primăvara. Și e frumos să simțim că identitatea noastră e transmisă mai departe”, spune Elena Stavița, membră a ansamblului.

În Berlinul agitat, „Floare de Cireș” a depășit deja granițele unui grup artistic, devenind o comunitate, o plasă de sprijin, un spațiu unde femeile își amintesc cine sunt și de unde vin. Iar când urcă pe scenă, nu cîntă și dansează doar pentru spectatori, ci pentru toți cei care au pus doinele și dorurile în valiză și nu le-au uitat niciodată. Și poate că asta e cea mai frumoasă formă de patriotism. Să nu uiți de unde vii. Să duci cu tine portul, cântecul și graiul. Să înflorești, ca floarea de cireș, chiar și pe pământ străin.

„Nu întâmplător nici numele acestui ansamblu – „Floare de Cireș”. Este o manifestare a credinței, respectului și admirației adus satului Trușeni – satul meu natal, locul unde cireșii nu sunt doar pomi, ci parte din identitatea comunității. Trușeniul a fost și rămâne un sat de „cireșari”, iar dorința mea a fost să duc acest nume mai departe, dincolo de hotarele țării, acolo unde pulsul diasporei bate cu dor”, mai povestește Dorina. „Visez ca în 2025, alături de autoritățile locale din Trușeni și cu sprijinul sectorului privat, să organizăm la Berlin un concert aniversar care să reunească rădăcinile: o întâlnire între ansamblul „Floare de Cireș” din Berlin și cel-model din Trușeni. Ar fi nu doar un eveniment artistic, ci o probă de suflet și o punte vie de legătură între cei de acasă și cei plecați. Ar fi, în același timp și un schimb de experiență, dar mai ales o sărbătorire a tradiției care nu moare, ci se transformă și se adaptează — fără să-și piardă esența”.

Ansamblul „Floare de Cireș” este alcătuit dintr-o echipă diversă – atât membre amatoare care au descoperit folclorul din pură pasiune, cât și persoane cu experiență în dans și muzică populară.

„Floare de Cireș e o magie în care mă simt un călător în infinitatea culturii și a tradițiilor pe care noi le reluăm și transmitem publicului, arătând valoarea inestimabilă a tezaurului din neam în neam. Fiind membră și solistă a acestui ansamblu, în el am dat aripi viselor, prin cuvintele îmbrăcate în note, care dau naștere la cele mai duioase cântece scrise pe portativul vieții. Alături de talentatele fete din ansamblu mi-au rămas gravate în suflet cele mai frumoase momente, arătând că depărtarea nu e un obstacol, prin cântec promovând obiceiurile strămoșilor noștri. În ansamblu există o armonie și prietenie întărită pe zi ce trece”, ni se destăinuie Ludmila Plucci, solista ansamblului.

„În prezent, sunt acompaniați muzical de domnul Vladimir Stavița, membru activ al ansamblului, care ne sprijină cu acordurile sale de chitară. Din când în când, ni se alătură și Anatol Voinu, cu sunetul cald al fluierului, sau Dorin Cibotari, care ne-a oferit momente pline de viață la acordeon. Aceste intervenții adaugă o notă vie și autentică fiecărei repetiții și reprezentații”, spune Vlada Manoilov. „Și suntem în plină pregătire pentru participarea la Festivalul „DorCălător” din Potsdam — un eveniment de suflet, unde abia așteptăm să ducem mai departe cântecul și energia noastră.”

„A face parte din acest ansamblu folcloric este pentru mine o adevărată bucurie și o sursă constantă de împlinire sufletească. Muzica populară nu este doar un gen artistic – este o moștenire vie, transmisă din generație în generație, care ne leagă de rădăcinile noastre și de identitatea noastră ca popor. Atmosfera din grup este una caldă, prietenoasă, iar energia pe care o simțim pe scenă este de neînlocuit. Prin fiecare repetiție și fiecare ieșire în scenă, simt că pun umărul la păstrarea și promovarea valorilor tradiționale, atât de prețioase într-o lume tot mai modernizată. Consider că folclorul este sufletul unei națiuni, iar noi, cei din ansamblu, avem datoria și privilegiul de a-l duce mai departe. Prin cântec, aducem în prezent frumusețea și simplitatea vieții de altădată și oferim publicului o legătură sinceră cu trecutul”m mărturisește Tatiana Holodnic

Stavița Elena o completează: „Totul a început la un workshop, când Dorina a venit cu propunerea de a forma un ansamblu folcloric de cântece. Am fost imediat impresionată de idee – mi s-a părut ceva special, o ocazie rară de a ne apropia mai mult de tradițiile noastre și de a le duce mai departe. Desigur, la început am avut emoții. Nu eram sigură că voi fi acceptată sau că mă voi descurca, dar cu sprijinul celorlalți și cu multă pasiune, am reușit să facem împreună ceva foarte frumos. Acum, când privesc înapoi, mă bucur că am avut curajul să încerc, pentru că ansamblul a devenit o parte importantă din viața mea.

Când urcăm pe scenă, emoțiile sunt mari, dar sunt frumoase. Publicul îți dă o energie aparte, iar momentul în care cânți și vezi zâmbetele celor din față e de neînlocuit. E o mândrie să pot reprezenta tradițiile noastre și să fac parte dintr-un grup care transmite atâta autenticitate și pasiune.”




