Primul meu contact cu Andrei Socoliuc nu a fost cu omul, ci cu juristul. Aveam nevoie de consiliere într-un caz privat și i-am cerut ajutorul. Ce am descoperit? Pe deoparte, un profesionist care știe să explice legea pe înțelesul oricui, iar pe de altă parte, un om care te ascultă și te înțelege, fără a rămâne indiferent la necazurile celor din jur, mai ales când este vorba despre #ainoștri.
Întâlnirea cu el mi-a confirmat că un bun jurist nu înseamnă doar cunoașterea legii, ci și capacitatea de a vedea omul din spatele fiecărui dosar. Poate de aceea, după aproape două decenii, Andrei reușește să facă punte între profesionalismul juridic și empatia umană. Cum a ajuns însă un tânăr din Leova să devină jurist respectat în Germania? Povestea lui este una foarte și foarte motivantă, un exemplu pentru tinerii care-și caută drumul într-o carieră juridică, oriunde s-ar afla.
Mă numesc Andrei Socoliuc, fiul lui Gheorghe și al Olgăi și m-am născut pe malul Prutului, la Leova. Primii ani de școală i-am făcut în limba rusă, până în clasa a patra, apoi am continuat în limba română. Din clasa întâi am început să practic luptele libere, inspirat de tatăl și de frații mei, care făceau sport de performanță.
Din clasa a șaptea am mers la Liceul-Internat Republican cu Profil Sportiv din Chișinău, în sectorul Botanica, unde am continuat să mă antrenez serios în lupte libere — 11 antrenamente pe săptămână, cu deșteptarea nu mai târziu de ora 6:00 dimineața. Acolo am învățat că succesul nu vine din talent, ci din disciplină și perseverență.
De la sport la drept n-a fost o cale lungă. Legătura vine din faptul că iubesc dreptatea. Întotdeauna m-am străduit să fiu corect și am mers pe principiul de a trăi astfel încât să nu fiu nedreptățit, dar nici să nu nedreptățesc pe alții. Am învățat cât mai mult despre drept, iar înainte de a începe studiile universitare aveam deja o experiență de viață formată din diverse situații, bune și mai puțin bune, trăite în anii ’90–2000.
Din toate am învățat câte ceva, la fel cum în sport am învățat să-mi gestionez emoțiile legate de victorii și înfrângeri. Așa cum spunea antrenorul emerit Nicolae Oriol: „Trebuie ca rațiunea să conducă emoțiile, și nu invers.”
În 2003, am început Facultatea de Drept la Universitatea de Studii Europene din Moldova, unde am obținut diploma de licență în învățământ superior, specializarea Drept Internațional. În paralel cu studiile, am continuat să practic luptele libere — o pasiune de care nu m-am putut despărți.
Fiind în ultimul an de studii universitare, înainte de examenele de stat, am ajuns pentru prima dată în Germania. Sezonul de lupte era între septembrie și decembrie, iar eu trebuia să-mi acopăr singur cheltuielile. Părinții mei nu aveau posibilitatea să mă sprijine financiar, așa că am muncit și am luptat pentru clubul RSC Fulda, reușind să-mi plătesc contractul de studii și chiria.
Tot acolo, în Germania, am cunoscut o domnișoară de origine germană — o întâlnire aparent întâmplătoare, dar care mi-a schimbat complet direcția vieții. După susținerea examenelor de la final de an, am revenit în Germania, iar relația noastră s-a consolidat. În 2007, s-a născut primul nostru copil, cetățean german prin naștere. Atunci am luat una dintre cele mai importante decizii din viața mea: să rămân alături de ei, în Germania, și să-mi construiesc aici drumul profesional și familia.
Primul meu loc de muncă în Germania a fost la o firmă de construcții deținută de unul dintre antrenorii de la clubul nostru de lupte. Compania era specializată în montajul pardoselilor, iar el mi-a oferit posibilitatea de a lucra acolo, cu un salariu de doar 5,5 euro pe oră. Am acceptat, pentru că aveam nevoie de un venit stabil pentru a-mi întreține familia proaspăt formată.
Am lucrat oficial, prin contract, cu permis de muncă eliberat de Bundesagentur für Arbeit, respectând toate procedurile legale. Era perioada în care reglementările privind angajarea străinilor erau mult mai stricte, iar obținerea unui astfel de permis presupunea o verificare atentă a condițiilor de muncă și a angajatorului.
Am activat acolo aproximativ doi ani, cu unele întreruperi. La vremea aceea eram printre puținii moldoveni din zonă, iar cei care trăiau în Germania își amintesc cât de dificil era să obții dreptul de muncă. Ofertele erau puține, condițiile complicate, dar m-am descurcat.
Munca mea presupunea să primesc detaliile legate de șantier, să preiau mașina firmei, să merg la fața locului, să fac măsurătorile și să mă ocup de achiziția materialelor de construcție. Norocul meu a fost că aveam deja experiență practică în lucrul cu rigipsul, ceea ce m-a ajutat să mă adaptez rapid și să fac față provocărilor.
Cu timpul, am ajuns să fiu șef de echipă (Vorarbeiter), responsabil de organizarea muncii pe șantier. O poziție care venea însă cu multă presiune și cu situații adesea necorecte. De multe ori eram tras la răspundere pentru greșeli care nu depindeau de mine, iar asta m-a făcut să înțeleg din interior ce înseamnă responsabilitatea profesională și cât de important este ca drepturile muncitorului să fie respectate
Cei doi ani petrecuți pe șantier au fost suficienți ca să înțeleg că, dacă vreau să merg mai departe, am nevoie de o diplomă recunoscută oficial în Germania. Asta însemna să-mi echivalez studiile făcute în Republica Moldova, pentru a putea continua, dacă era necesar, cu o nouă facultate.
Am trimis actele la ZAB – Zentralstelle für ausländisches Bildungswesen, Centrul Central pentru Recunoașterea Diplomelor Străine din Germania, autoritatea care evaluează și decide validarea studiilor și diplomelor obținute în străinătate. Răspunsul însă a fost negativ.
În loc să mă descurajez, am decis să mă pregătesc mai bine. Am început să studiez limba germană intensiv, timp de aproximativ un an, până când am ajuns la un nivel suficient pentru a susține testele de limbă DSH – Deutsche Sprachprüfung für den Hochschulzugang. DSH reprezintă examenul de competență lingvistică necesar accesului la universitățile germane, iar promovarea lui atestă capacitatea de a participa activ la cursuri și de a redacta lucrări academice în limba germană.
După ce am obținut certificarea, am încercat să mă înscriu la universitate. Din nou însă, m-am lovit de refuzuri. Uneori, cererile mele rămâneau fără răspuns, alteori nici măcar nu eram programat pentru o discuție cu șefa de catedră. Dar nu m-am dat bătut. Experiența din sport m-a învățat că perseverența deschide uși chiar și acolo unde pare imposibil. Rezultatele mele bune din luptele libere m-au ajutat să câștig respectul unor oameni din Germania care mi-au devenit sprijin și intermediari. Printre aceștia s-a numărat profesorul Joseph Dehler, fost decan al Hochschule Fulda, care a intervenit personal în favoarea mea.
Datorită implicării sale, am fost invitat, în cele din urmă, la o întrevedere cu șefa catedrei.
Acolo am aflat că, pentru a putea studia Dreptul în Germania, trebuia mai întâi să urmez un colegiu de pregătire universitară (Studienkolleg) la Universitatea din Kassel, pe o perioadă de un an.
Perioada în care am urmat colegiul de pregătire universitară a fost una dintre cele mai dificile din viața mea. În fiecare zi făceam naveta — 100 de kilometri într-o direcție, adică peste cinci ore pe drum, dus-întors. În tot acest timp, acasă mă așteptau soția și cei doi copii ai noștri, pentru că între timp familia se mărise.
Ca să pot acoperi cheltuielile, lucram până la 30 de ore pe weekend în domeniul securității. Pregătirea mea sportivă solidă m-a ajutat să intru rapid în acest sector, însă pentru a lucra legal a trebuit mai întâi să urmez un curs specializat și să susțin un examen conform §34a din Gewerbeordnung (GewO), la IHK – Industrie- und Handelskammer, Camera de Industrie și Comerț din Germania.
Acest examen este unul dintre cele mai riguroase din domeniu, recunoscut la nivel federal. Cursul a durat trei luni și a acoperit în detaliu legislația relevantă: drept penal, drept civil, protecția datelor personale, reguli de securitate, proceduri administrative și managementul situațiilor de risc. Testarea finală a constat în aproximativ 100 de întrebări grilăși o probă practică complexă. Din 11 participanți, doar doi am reușit să promovăm. Eu am fost unul dintre ei.
După promovarea examenului, am obținut dreptul legal de a lucra în domeniul securității, dar și posibilitatea de a-mi deschide propria firmă în acest sector. Am ales acest drum pentru că îmi permitea să lucrez noaptea și în weekenduri, iar în timpul zilei să merg la cursuri. Era singura modalitate realistă de a-mi susține familia și de a-mi continua formarea academică.
După absolvirea colegiului, am depus cerere pentru a urma studii superioare la Hochschule Fulda – University of Applied Sciences. Și de această dată m-am lovit de o provocare: profilul colegiului absolvit era economie și sociologie, iar eu îmi doream să studiez Dreptul. Prin urmare, inițial m-am înscris la un program apropiat – Wirtschaftsingenieurwesen (Inginerie economică), iar după un an m-am transferat la Facultatea de Drept din cadrul aceleiași instituții, acolo unde simțeam că îmi este locul.
Studiile în Germania sunt structurate diferit față de cele din Republica Moldova. Programul de licență durează șapte semestre și este urmat, opțional, de master. Deși absolvisem deja studiile universitare în Moldova și dețineam Diploma de licență, în Germania a trebuit să o iau de la capăt, înscriindu-mă la programul de Bachelor of Laws (LL.B.) în Drept – echivalentul licenței, dar necesar pentru ca diploma mea să fie recunoscută oficial pe plan local.
În acea perioadă, sistemul de învățământ superior german era deja puternic digitalizat. Aveam cont de student, accesam programul de cursuri, mă înscriam online la seminare și examene, iar notele le primeam direct prin platformă. Cu toate acestea, eu preferam să merg fizic la cursuri. Stăteam mereu în prima bancă, pentru că îmi plăcea să fiu activ, să pun întrebări și să învăț în profunzime ceea ce mi se preda.
Deși în Germania nu există taxe universitare propriu-zise, fiecare semestru presupune contribuții obligatorii de aproximativ 300–350 de euro. În schimb, studenții beneficiază de abonament pentru transport, legitimație de student și alte facilități academice.
Pentru a-mi putea acoperi cheltuielile, lucram până la 30 de ore pe weekend, dar am beneficiat și de un împrumut special pentru studenți – BAföG (Bundesausbildungsförderungsgesetz). Prin acest program am primit 10.000 de euro, sumă destinată susținerii studiilor și întreținerii personale. Conform legii, rambursarea începe după o perioadă de cinci ani de la finalizarea studiilor, în rate flexibile stabilite de autoritățile de educație.
În anul 2019, am absolvit cu titlul de Bachelor of Laws (LL.B.) în Drept Social (Sozialrecht). Lucrarea mea de licență – „Das moldauische Sozialrechtssystem im Vergleich zu anderen Staaten”(Sistemul de drept social din Republica Moldova în comparație cu alte state) – a fost ulterior publicată în revista juridică germană „ZIAS – Zeitschrift für ausländisches und internationales Arbeits- und Sozialrecht” (nr. 2/2019), una dintre cele mai prestigioase publicații de drept social și internațional al muncii din Germania.
Primul dosar
În semestrul al cincilea de studii, am făcut cunoștință cu Paul-Albert Schullerus, un avocat german care vorbea fluent limba română. Era specializat în dreptul muncii și dreptul social, iar după prima noastră discuție și-a dat seama că aveam deja o bază solidă de cunoștințe în aceste domenii.
Mi-a propus o colaborare – mai întâi pentru câteva dosare de analizat, apoi, treptat, am început să lucrez constant în cadrul biroului său. Activitatea a început ca minijob, dar în scurt timp s-a transformat într-o colaborare cu normă întreagă.
La acea vreme, biroul său de avocatură, specializat în dreptul social – „Fachanwalt für Sozialrecht” – era situat în Wiesbaden, iar ulterior s-a mutat în Mainz. Eu însă lucram în regim de home office, direct cu clienții, folosind programul și baza de date de pe serverul firmei. Rolul meu era să întocmesc solicitările, cererile și documentele juridice, iar avocatul le verifica, semna și transmitea mai departe către autorități sau instanțe.
Această experiență a fost primul pas concret spre cariera mea juridică în Germania. Aici am învățat nu doar aplicarea practică a dreptului social, ci și modul în care funcționează, în detaliu, relația dintre consilierul juridic și avocatul specializat – un aspect esențial în sistemul german de drept.
Îi sunt recunoscător domnului avocat Paul-Albert Schulleruspentru încrederea, sprijinul și deschiderea oferite la începutul drumului meu profesional. Colaborarea noastră mi-a oferit nu doar experiență juridică, ci și o lecție de integritate, rigoare și respect față de lege – valori pe care le port cu mine în fiecare zi.
Am colaborat cu avocatul Paul-Albert Schullerus până în anul 2022. Între timp, m-am angajat la VdK Hessen-Thüringen, una dintre cele mai mari organizații de protecție socială din Germania. Colaborarea cu avocatul s-a transformat într-un minijob, iar activitatea mea principală s-a mutat în cadrul acestei instituții.
VdK Hessen-Thüringen a fost fondată imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial, inițial pentru a sprijini veteranii și persoanele afectate de consecințele războiului. Cu timpul, organizația și-a extins domeniul de activitate, devenind un pilon al protecției sociale în Germania. Astăzi, VdK Germania are peste 2 milioane de membri, fiecare contribuind anual cu 66 de euro și beneficiind, în schimb, de consiliere și reprezentare completă în toate domeniile dreptului social.
În Germania, dreptul social este reglementat prin 14 cărți (Sozialgesetzbücher – SGB), fiecare acoperind o arie distinctă: asigurări de sănătate, îngrijire medicală (Pflege), pensii, accidente de muncă, șomaj, ajutoare sociale (Hartz IV), protecția persoanelor cu dizabilități, stabilirea gradului de handicap, alocații pentru copii (Kindergeld) și multe altele.
Pentru mine, nimic din aceste domenii nu era străin. Toată teoria învățată în timpul studiilor am aplicat-o practic în biroul avocatului, iar acea experiență m-a pregătit perfect pentru activitatea din cadrul VdK.
Astfel, astăzi pot gestiona un caz de la A la Z – de la analiză și consiliere până la reprezentarea în fața autorităților administrative și a instanțelor de contencios social. Mă ocup, printre altele, de proceduri precum Kindergeld (alocația pentru copii), Wohngeld (ajutor pentru chirie) sau Unterhaltsvorschussleistungen (sprijin financiar pentru copiii ai căror părinți nu achită pensia alimentară). Oamenii ne contactează direct pentru consiliere, iar o zi pe săptămână o dedic exclusiv consultanței în toate ramurile dreptului social.
Structura VdK este una complexă, organizată pe mai multe niveluri – local, regional și federal. În primă instanță, beneficiarii se întâlnesc cu consultanți sociali voluntari, instruiți de organizație, care oferă sprijin de bază și fac evaluarea inițială a cazurilor. Dacă situația necesită intervenție suplimentară, solicitarea ajunge la mine sau la alți juriști din structură.
În prezent, sunt responsabil pentru două regiuni – VdK Kreisverband Bad Hersfeld și VdK Kreisverband Rotenburg, unde există peste 7.000 de membri pe care îi consiliez și îi reprezint în fața autorităților administrative și a instanțelor de drept social. Din luna septembrie, am preluat și activitatea pentru orașul Fulda.
Cum am ajuns să lucrez aici? Am descoperit un anunț de angajare pe un site specializat și am trimis CV-ul. La scurt timp, am fost invitat la interviu, pentru un post vacant într-o filială locală. Am fost angajat pe loc, întrucât experiența mea profesională și cunoștințele practice au convins imediat echipa de recrutare.
În paralel, mi-am deschis propria firmă de consultanță – SAG Beratung prin care ofer servicii specializate de consiliere socială și administrativă, dedicate în special cetățenilor străini stabiliți în Germania.
SAG are la bază aceleași principii care mi-au ghidat mereu activitatea: corectitudine, respect față de lege și sprijin real pentru oameni.
Serviciile oferite prin SAG includ:
Prin acest proiect, mi-am propus să aduc mai aproape de oameni un sprijin competent și accesibil.
SAG – Socoliuc Andrei Beratung funcționează astăzi ca o punte între sistemul german și nevoile reale ale celor care trăiesc, muncesc și se integrează aici.
📞 Contact: +49 (0)176 844 58225
📧 E-mail: SAG.Beratung@yahoo.com
🌐 Andrei Socoliuc – Consultantul dumneavoastră în Germania
În toți acești ani de activitate în cadrul VdK Hessen-Thüringen, am înțeles că ajutorul social nu înseamnă doar dosare, legi și paragrafe. În primul rând, înseamnă oameni – și, uneori, destine care atârnă de un fir de speranță. Sunt persoane care au pierdut încrederea în sistem, dar și altele care se agață de ea cu ultimele puteri.
Unul dintre cele mai dificile cazuri cu care m-am confruntat la începuturile activității mele și care m-a marcat profund a fost cel al unei familii cu doi copii minori, cu statut de migranți. Tatăl lucra full-time de aproximativ cinci ani în Germania, iar mama se afla în concediu de maternitate, urmând să aducă pe lume al treilea copil.
Totul s-a schimbat brusc. Unul dintre copii s-a îmbolnăvit aparent ușor, dar în scurt timp starea lui s-a agravat. După o intervenție de urgență, medicii au diagnosticat o meningită gravă, care a dus la comă profundă. Copilul a primit gradul maxim de îngrijire (Pflegegrad 5) și a rămas în stare vegetativă.
În acel moment, tatăl a fost nevoit să renunțe la locul de muncă pentru a sta alături de copilul aflat în comă, în timp ce mama urma să nască. Familia a intrat într-o situație extrem de dificilă: fără venituri stabile, cu costuri medicale uriașe și, mai grav, cu probleme de statut legal.
Autoritățile de migrație i-au transmis în scris că, dacă nu dovedește rapid un venit activ și menținerea dreptului de ședere, riscă deportarea întregii familii. Era absurd. Un om care muncise cinci ani, plătise taxe și contribuții, era pe punctul de a fi alungat exact când avea mai mare nevoie de ajutor.
N-am putut rămâne indiferent. Dincolo de expertiza mea în dreptul social, am decis să intervin și în zona de drept al migrației și azilului, folosind experiența acumulată în relația cu autoritățile. Am deschis trei dosare simultane:
Am solicitat termene de urgență și am depus imediat plângeri în instanță. În paralel, am inițiat alte cinci dosare și două proceduri rapide, pentru a acoperi toate aspectele legale și sociale. În cazurile urgente, instanțele de contencios social pot stabili termene chiar și în două-trei săptămâni, iar acest lucru a fost decisiv.
Efortul nu a fost în zadar. Familia a primit sprijinul necesar, dreptul de ședere a fost prelungit, iar situația lor s-a stabilizat. Țin legătura cu ei și astăzi. Între noi s-a creat o relație de respect și prietenie care depășește complet cadrul profesional – o dovadă că, uneori, legea are nevoie de oameni care simt, nu doar de cei care o aplică.
O zi din viața mea? Lucrez la foc continuu. În medie, gestionez aproximativ 250 de dosare active, iar de-a lungul anilor am oferit consultanță la peste 7.000 de persoane. Au existat perioade în care am avut chiar 450 de dosare simultan – când unul se închidea, altul se deschidea în paralel.
Săptămâna mea este strict organizată. De marți până joilucrez pentru VdK Hessen-Thüringen. Joia este ziua dedicată exclusiv consultanței sociale și administrative, nouă ore de muncă intensă, cu programări din jumătate în jumătate de oră, coordonate de asistenta mea. În fiecare caz, decid dacă este oportun să pornim o procedură administrativă sau o acțiune în instanță.
Aproximativ 90% dintre consultații au loc față în față, fie la biroul meu din cadrul VdK, fie la sediul firmei mele – SAG Beratung. Restul au loc telefonic, pentru clienți din alte regiuni.
Luni și vineri lucrez pentru firma mea – SAG Beratung, unde mă ocup de activitățile de consiliere, coordonare administrativă și dezvoltare a proiectelor, dar și de timpul dedicat familiei și aspectelor personale. Weekendurile sunt rezervate integral soției și copiilor noștri.
Îmi place să cred că, dincolo de e-mailuri, dosare și termene-limită, echilibrul dintre viața profesională și cea de familie este ceea ce mă ajută să rămân fidel valorilor care m-au format: echilibru, empatie și responsabilitate
Pentru mine, „acasă” va fi întotdeauna Moldova, chiar dacă Germania a devenit, după o jumătate de viață, a doua mea casă. Deși trăiesc aici de mulți ani, de fiecare dată când revin în Moldova, mă adaptez în câteva zile și e ca și cum n-aș fi plecat niciodată. Mă întorc la limbă, la oameni, la mersul la piață și la gustul mâncării.
În 2014, când tatăl meu s-a îmbolnăvit de cancer, eram student. Fratele meu emigrase deja în Canada, așa că făceam naveta Germania–Moldova aproape în fiecare weekend. Când tata s-a stins, am fost lângă el, ținându-l de mână. Iar mama… mama a decedat la o zi după înmormântare. S-a stins ca o lumânare, imediat după ce și-a luat rămas-bun. A fost nevoie de doi ani până am avut curajul să vând casa părintească.
Totuși, legătura cu Moldova o păstrez cu sfințenie. Și nu doar eu. Toți din familie avem cetățenie moldovenească. Când mergem acolo, comandăm mâncăruri tradiționale – sarmale, zeamă, mămăligă – pentru că și copiii le adoră.
Mergem în fiecare an la Blajini, iar eu sunt cel care are grijă de mormintele părinților.
Tradiția de-acasă o păstrăm și aici, în Germania. În grădina de la casa de vacanță avem butuci de viță-de-vie, un beci pentru vin și punem murături, exact cum se făcea acasă.
Iar familia rămâne centrul vieții mele. Avem patru copii – cel mai mic are 10 ani, iar cel mai mare 20.
După nașterea ultimului copil, împreună cu soția mea Irina am deschis salonul de frumusețe „Beauty Box – Fulda”. Eu sunt directorul executiv și mă ocup de partea formală – contracte, achiziții și administrarea firmei, iar ea coordonează activitatea internă și organizatorică.
Indiferent unde mă aflu, rămân același om: moldovean la suflet, jurist prin vocație și familist prin convingere.
Am observat de multe ori că cetățenii din Republica Moldova care trăiesc în Germania au nevoie urgentă de consiliere și sprijin, mai ales în probleme administrative, sociale sau legate de integrare. Uneori, o persoană poate avea studii juridice solide, dar îi lipsește experiența practică sau cunoașterea detaliată a sistemului german, care este complex și strict reglementat.
Știu din propria experiență cât de urgent poate fi ajutorul cerut de oameni atunci când se confruntă cu instituțiile germane. Din păcate, consulatele Republicii Moldova oferă în principal servicii consulare – acte, pașapoarte, documente notariale – și nu pot acoperi întotdeauna nevoile legate de dreptul social, asistența administrativă sau integrarea profesională.
Pornind de la această realitate, am propus Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene crearea unor birouri de consultanță dedicate cetățenilor moldoveni din diaspora. Aceste birouri ar putea funcționa fizic, în cadrul misiunilor diplomatice, sau telefonic și online, printr-o linie specială de contact (email și telefon), destinată exclusiv cetățenilor moldoveni aflați în Germania.
Este o idee la care m-am gândit de mai mulți ani și despre care am discutat deja cu reprezentanți ai consulatului.
Cred că un astfel de proiect ar putea aduce o schimbare reală, oferind nu doar informații, ci și siguranță, sprijin și încredere celor care încearcă să-și găsească locul într-un sistem străin, dar plin de oportunități
Cetățenii din Republica Moldova, dacă nu dețin și cetățenia unui stat membru al Uniunii Europene, nu beneficiază de toate drepturile europene specifice cetățenilor UE. Totuși, membrii familiilor directe – soțul, soția și copiii minori – au, conform legislației europene și germane, drepturi similare cu cele ale cetățenilor europeni în privința șederii, muncii și protecției sociale.
De asemenea, potrivit principiului „Gleichstellung” (egalitate de tratament), preluat din dreptul european, orice persoană care locuiește legal în Germania are dreptul să fie tratată fără discriminare, adică în mod egal cu cetățenii germani, în ceea ce privește munca, accesul la servicii și protecția socială. Aceasta înseamnă că, indiferent de originea lor, persoanele care trăiesc legal în Germania au drepturi fundamentale și protecție juridică, chiar dacă nu sunt cetățeni ai Uniunii Europene.
Cel mai important pas este ca fiecare persoană să înțeleagă și să cunoască conținutul contractului de muncă înainte de a-l semna.
Le spun întotdeauna oamenilor: „Nu semnați niciodată un contract dacă nu înțelegeți toate detaliile.”
Dacă există clauze neclare, ele trebuie discutate și clarificate înainte de semnare. Doar așa vă puteți proteja drepturile și evita conflictele ulterioare cu angajatorul.
În Germania, persoanele cu venituri mici pot beneficia de sprijin financiar din partea statului pentru acoperirea costurilor juridice. Există două forme principale:
Prin aceste mecanisme, chiar și persoanele cu resurse limitate pot avea acces la justiție și pot fi reprezentate legal fără a suporta costuri prohibitive.
Accesul la justiție este un drept fundamental, nu un privilegiu. De aceea, informarea corectă și cunoașterea acestor instrumente legale pot face diferența între neputință și soluție. Rolul nostru, al celor care lucrăm în domeniu, este să ne asigurăm că nimeni nu rămâne fără apărare, indiferent de statut, venit sau origine.
Privind în urmă, îmi dau seama că drumul de la Leova la Fulda n-a fost doar o călătorie geografică, ci una de formare și asumare. Am învățat că în viață nu e suficient să cunoști legea — trebuie să înțelegi oamenii. Germania mi-a oferit o a doua casă, dar Moldova rămâne acasă pentru suflet. Tot ce am construit aici – cariera, familia, echilibrul – poartă amprenta rădăcinilor mele de acolo: munca, cinstea, empatia și respectul pentru oameni.
Astăzi, când privesc în jur și văd oameni care au nevoie de sprijin, știu că fiecare dosar în care mă implic e mai mult decât o chestiune legală – e o șansă pentru demnitate. Iar dacă povestea mea poate inspira pe cineva să creadă în propriile forțe, atunci toți anii de efort, studiu și luptă și-au atins scopul. Pentru că indiferent unde ajungem, a fi moldovean înseamnă să nu uiți cine ești, să muncești cu demnitate și să rămâi om, oriunde te poartă viața.
