„De mână” cu Olga Chilat prin obiceiuri şi datini

Acest articol nu e despre #ainoștri în Germania, ci despre #ainoștri în Belgia. Tineri, talentați, ambițioși, frumoși, inteligenți. Când îi descoperi, ești cumva mândru că faci parte din aceeași nație. 😀 Pe Olga o cunosc de mai bine de jumătate de an, mai exact din clipa când mi-a scris: „Salut Daniela! Bine ai venit la mine pe pagină. Sper că îți place ce creez aici. Ilustrez tradițiile noastre într-un mod mai cool. Dat fiind că ești un om mai văzut, vroiam să te rog să distribui careva din lucrări să afle mai multă lume despre tradițiile noastre. Alege o ilustrație care îți place mai mult și distribuie-o la tine pe stories, să mă susții!” De atunci, între noi a început un soi de prieteni virtuală. Azi vreau nu doar să distribui, ci să aduc aici povestea creației ei. Olga Chilat și pasiunea ei pentru folclor și ilustrații.

Olga cea de acasă, din Moldova, se numea Olea. Toată lumea mă numea așa și mă prezentam mereu Olea. La școală eram Olga, dar mai serioasă tot nu eram. Eram elevă eminentă, participam la toate activitățile extracuriculare posibile. Socializam mult. Aveam aspirații, dar nu știam foarte bine care anume, încă! Știam că trebuie să fie ceva mai mare, mai frumos, mai interesant undeva acolo. Nici prin cap nu-mi trecea că voi pleca să învăț peste hotare, cu atât mai puțin într-o țară francofonă. Uram franceza. Nu știam dacă sunt eu destulă și suficientă pentru ceva mai mare, mai frumos și mai interesant. Aveam un suflet bântuit de frici și complexe. Mă simțeam singură împotriva lumii. Mama a emigrat când am împlinit 12 ani, exact în pragul adolescenței. Mi-am trăit adolescența navigând printre hormoni, supărări și responsabilități. Responsabilitatea pentru sora mea cu 11 ani mai mică decât mine, pentru studii, pentru reputație, căci toti ochii erau pe mine și gurile abia așteptau ocazii să mă judece.

Îmi plăcea să analizez texte literare. Găseam sens unde sens nu era. Spiritul acesta analitic m-a ajutat foarte mult mai târziu în cariera mea. Îmi plăcea să analizez limba, etimologia cuvintelor. Aceasta se va transforma într-o pasiune specială pentru limbi străine. Când am plecat de acasă, la 19 ani, legam cât de cât patru limbi. Au trecut aproape zece ani. Am mai învățat încă patru.

Am plecat din Moldova cu ideea de a învăța un an la universitate peste hotare. Am plecat la Strasbourg, în Franța. Am intrat la facultatea de drept, cu specializarea administrare economică și socială, un modul între drept, economie și finanțe. Dar viața m-a purtat prin câteva țări. Nu prea multe, dar pentru diferite misiuni. Undeva am învățat, altundeva am lucrat, altundeva am rămas să trăiesc. M-am oprit momentan în Belgia, la Bruxel, fix în gura Secretariatului General al Comisiei Europene. Am venit pe jumătate de an, dar am rămas pentru încă alți patru.

Sunt economistă la Comisia Europeană. Lucrez într-un „task force”, un grup de susținere a Ucrainei. Aici asistăm Ucraina în implementarea unor reforme. Eu mă ocup de reforme economice și fiscale. În timpul meu liber desenez, alerg și scot cățelul afară (dar nu uit să îl aduc înapoi :D).

Despre pasiunea mea. Desenez de când mă țin minte. Am desenat pe pereți la bunica, pe hârtii, pe nisip, pe asfalt. La grădiniță, educatoarea ne-a propus să ilustram o poveste. Eu am desenat Ursul păcălit de Vulpe. Dar foarte concret: o vulpe așezată cu pește între labe, un urs cu coada înghețată în lac, un car cu moșneagul. Aveam vreo patru ani. Din păcate nu mai am acel desen, dar e un desen legendar. Educatoarea s-a uitat peste el și seara le-a zis părinților mei să-mi caute o școală de pictură. Nimeni nu mă lua așa mică la pictură, cel puțin pe vremea aceea nu erau așa școli pentru mine. Dar a găsit mama o profesoară de arte, o rusoaică care organiza un cerc de desen și pictură. O chema Olga Borisovna. Și Olga Borisovna a crescut artistul din mine suficient ca să nu las niciodată desenul. Era un hobby, dar m-a acompaniat în toate etapele vieții mele. Mi-a cultivat un gust estetic, care și el m-a ajutat în parcursul meu academic și profesional.

Ce fac eu acum este un proiect etnologico-ilustrativ, care se numește Olgutsa Gugutsa (@olgutsagugutsa pe instagram). Ideea proiectului este să dau un suflu nou folclorului nostru. Să-l fac cool și proaspăt, să-l comunic generației noastre tinere, dar mai ales, să-l fac cunoscut întregii lumi (nu doar românilor și moldovenilor). Ideea mea e să ne facem cultura cunoscută într-un mod alternativ. Oamenii, în general, au nevoie de spiritualitate și cultură. Există un apetit foarte mare pentru mitologie. Noi avem o mitologie bogată, dar încă nedescoperită. Eu mă ocup de asta. Și până acum merge foarte bine (ptiu ptiu, să nu deochi). Ceea ce fac eu este să iau omul într-o mică călătorie digitală, o poveste, o amintire, într-un anumit timp, sau spațiu, la un anumit eveniment. La mine pe pagină, oamenii vin ca în ospeție. Vin și rămân acolo!

În paralel, e un proiect de cunoaștere de sine. Eu îmi răspund la multe întrebări personale prin el. Marea mea descoperire e că multe dintre gândurile și convingerile mele vin din folclor, din tradiții, din credințele strămoșilor noștri. Asta se aplică și comunității mele (publicului meu). Oamenii îmi scriu să-mi spună că niciodată nu și-au pus anumite întrebări. Dar cu mine se descoperă pe sine și poporul lor. Căsătoritul, superstițiile, ordinea societății, economia etc. Multe, multe aspecte pot fi explicate prin folclor. Cred că acest proiect o să mă poarte pe o cale de doctorat. Mai vedem.

Eu fac desen digital, sau ilustrații digitale, dar care nu sunt simple ilustrații. Fiecare din ele merge de mână cu o istorie, o tradiție, un ansamblu de simboluri. În ilustrațiile mele nu există nimic de prisos. Fiecare e parte dintr-o serie mai mare de ilustrații și are o ordine cronologică. Totul are o explicație. Uneori povestesc publicului ce se află în spatele anumitor simboluri. Alteori îi las pe ei să descopere. Mulți descoperă!

Prin acest proiect am cultivat o pasiune. Dar în câteva luni a devenit mai mult de-atât. Practic vorbind, e ca un job. Investesc în această ocupație același număr echivalent de ore cu timpul care îl investesc in jobul meu de bază. Dar spiritual, e o chemare. Cel puțin așa simt eu. Am realizat în jur de 100 lucrări și versiuni ale acestora. Ce vedeți pe pagină e doar ceea ce am postat. Există câteva lucrări, pe care nu le pot publica încă, din mai multe motive. Mă mănâncă, dar rabd.

Familia mea e plină de oameni talentați. De la bunici am preluat, cred, talentul de a profesa. Mama mea îmi spune mereu „Olea, tu ești un învățător cu sufletul bătrân. Sufletul tău a trăit mult și are ce povesti”. O spune în semi-glumă. Din partea tatălui am moștenit probabil sensul artistic. În familia lui exista cel puțin un alt pictor și sculptor. Dar dragostea pentru artele vizuale s-a cultivat și în mediul meu social, în copilărie. Noi am trăit într-un cămin de profesori universitari. Doi dintre vecinii noștri pe hol erau pictori. Unul dintre ei, Victor Cobzac, a devenit artist emerit al Republicii Moldova, acum recent.

Mă inspir din calendar, din amintiri, din povești, din viața contemporană. Proiectul meu nu se plasează într-o anumită epocă. Mă uit pe calendarul popular, viticol, vinicol, agricol etc. să văd ce sărbători avem în cutare perioade. Citesc multe materiale. Ceva neapărat vibrează cu mine. Mă apuc de acea idee, o frământ un pic, o rotunjesc, o las să dospească și apoi mă apuc de desenat. De obicei, desenez ceva cu ce rezonez. Plus, de obicei, publicul reacționează ca atare. Când rezonează cu mine, rezonează și cu ei.

Recent am facut o lucrare despre Manele (stil muzical). Se pune întrebarea, nu e oare asta o tradiție cam dubioasă? Eu zic că nu. E folclor și ăsta. Deși nu sunt specialistă în manele, sunt capabilă să văd cum ele reflectă anumite convingeri ale anumitor grupuri. Deci e și ăsta folclor. Eu sunt de felul meu cam glumeață. Aș vrea ca și proiectul meu să oglindească asta.

Acum câteva zile a fost lansat un proiect, care nu e al meu, dar în care sunt implicată. Se numește Community Heroes și promovează și încurajează participarea copiilor și tinerilor în viața comunității lor. Este finanțat de Uniunea Europeană. Aportul meu va fi la faza lui finală. Coordonatorii m-au contactat pentru a face un design visual al premiului, care va fi acordat echipei câștigătoare.

Acum lucrez la un alt proiect care va fi lansat în Septembrie 2021. Colaborez cu UNISTRA (Universitatea din Strasbourg). Va fi un proiect academic, o expoziție, în care departamentele mai multor limbi își unesc eforturile și cercetează transformarea personajului istoric Vlad Țepes în personajul fictiv Dracula, prin imagini, literatură, film. Eu mă voi ocupa de partea universului macabru al mitologiei românești, adică de personajele antagoniste din folclorul nostru. Va fi foarte interesant, iar celor care sunt în apropiere de Strasbourg, le sugerez să intre în ospetie și să ne găsească acolo. Lucrările care vor fi realizate de mine vor fi publicate și la mine pe pagină, la timpul potrivit.

Între timp, frământ ideea altor expoziții și evenimente de viitor. Pe plan spiritual, îmi propun să fac o culegere fizică de artă și folclor, probabil o să scriu o carte. Pe plan terestru, îmi propun să colaborez cu mai multe entități private sau publice. Sunt în faza de negocieri cu mai multă lume. Cu cât mai mult cresc, cu atât mai mult lucrez cu băieți mari. Iar pentru asta am nevoie să ascut dinții. Cu alte cuvinte, creștem frumos împreună.”

Cei interesați de creațiile Olgăi, pot vedea mai multe ilustrații pe pagina de instagram: https://www.instagram.com/olgutsagugutsa/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: