Maria Baciu: „Nu aruncați mobila veche. Recondiționați-o.”

Pasiunea Mariei Baciu este una molipsitoare. De facto, este despre frumos, despre talent descoperit peste noapte, despre răbdare și îndemânare, (iar dacă privești mai profund) este despre puterea de a-ți redefini prioritățile. De jure, este despre recondiționarea mobilierului vechi. Totul a pornit de la măria sa întâmplarea… O casă cumpărată în Germania şi o dorință trăsnită de a combina mai multe idei, în speranța că finalul va fi unul frumos. Cu alte cuvinte, viață nouă, mobilă veche, adaptare și provocări. Din nou despre #ainoștri în Germania, de data asta despre Maria Baciu.

Despre mine cea de acasă. Pe scurt.

„Acasă m-am tot rotit în domeniul jurnalismului. Reporter tv, ziaristă, traducătoare de filme pentru un post tv. Ultimii ani am activat ca și agent la call centre Moldcell. Departe de mine ideea emigrării până în momentul când soțul a semnat un contract avantajos cu o firmă din Germania.

Evident că mi-a zburat gândul la o carieră în domeniul jurnalismului aici. Am pornit cu ideea de a-mi recunoaște diploma, dar am renunțat în ultima clipă. O diplomă nu te face un jurnalist bun, iar ca să poţi scrie bine într-o altă limbă, nu e suficient să-i cunoști doar gramatica.

Despre prețuri mari și bugete mici. În căutarea soluțiilor.

Redecorarea mobilierului şi tot ce vine la pachet cu această pasiune a intrat în viaţa mea acum trei ani. Ne-am cumpărat casă și în închipuirea mea o vedeam mobilată și decorată în stil rustic (Farmhouse). Dar preţurile din magazine mi-au omorât din faşă entuziasmul.

Întâmplarea a făcut să o descoper pe Elena, pe o reţelele de socializare. Talentată în domeniul redecorării, ea a fost prima verigă din lanțul de experți pe care i-am cunoscut ulterior. De la ea am aflat despre tutorialele unei alte artiste care pe instragram se numește Kacha Furniture și care e, pur și simplu, fantastică în ceea ce face. Acum am mai multe surse care mă inspiră şi de la care încă mai învăţ multe. Cel mai des vizitez profilurile Prettydistressed, Brushedbybrandy, Bellarenovare, Perfectly Imperfect Furniture, klick2reatore, Elle Furniture etc. Le recomand cu drag, nu neapărat pentru recondiționări, ci pentru relaxarea ochiului și minții.

Despre oameni și provocări. Following cu succes.

Kacha a fost cea care m-a provocat. N-ai cum să-i priveşti tutorialele pe Youtube și Instagram şi să nu-ţi vină instantaneu dorința de a te apuca de treabă. Prima piesă vopsită pentru casa mea a fost masa din sufragerie, recunosc cu ajutorul soțului. A urmat o vitrină imensă, la care am muncit o săptămână. Se întâmpla acum trei ani. Azi mi-ar lua cel mult trei zile. Apropo, primele piese au fost vopsite în alb, culoare nerecomandată începătorilor. Albul are o putere de acoperire mai mică, comparativ cu alte culori, deci cere minim trei straturi. În plus, albul necesită și aplicarea a două straturi de grund, pentru izolarea taninilor din lemn. În caz contrar, există riscul ca ele să iasă prin vopsea şi să apară în formă de pete galbene. Am învăţat lecţia asta pe propria piele. Zicala despre „graba strică treaba” este perfect aplicabilă în procesul de vopsire al mobilei. Anumite procese durează şi nu ai cum să le grăbeşti, altfel dai jos tot ce ai vopsit şi o iai de la început.

Regula de aur spune că mobila trebuie curăţată perfect, să nu aibă nici o urmă de grăsime. Găurile mai mari trebuiesc reparate, pentru că vopseaua nu le acoperă. Sertarele şi uşile trebuiesc reparate/reglate, înainte să începi recondiționarea, în caz contrar îţi dublezi munca. E mult mai uşor să vopseşti o mobilă cap-coadă, decât să o „peticeşti” ulterior. Am tot vopsit fel de fel de chestii pentru casă până m-am trezit cu ideea că sunt gata să combin idei și culori la nesfârșit. Totul de dragul la „să vedem ce-o să iasă”. Un lucru e cert. Mobila veche nu-i de aruncat, ci de recondiționat.

Despre experimente, stiluri, culori. Câte un pic din toate…

Tot experimentând m-am pomenit cu casa plină. Era clar că nu puteam păstra totul pentru mine așa că a trebuit să o vând. Cei care sunt stabiliți deja în Germania, cu siguranță, cunosc cum și de unde te toți pricopsi cu mobilă veche. Marketplace Facebook și ebay Kleinenenzeigen (un fel de 999.md) sunt două surse de unde poți alege cu „de toate pentru toți” gratis, sau cu bani puțini. Uneori poţi găsi mobilă bună şi pe marginea străzii. Mobila o aleg în funcție de cerinţa pieţii, să zic aşa. Unele stiluri, dimensiuni se vând mai bine ca altele: vitrinele, comodele de circa doi metri lungime, dulapurile de pantofi. Totuşi, mobila trebuie să fie în stare bună, adică solidă, stabilă. Este preferabil ca sertarele şi uşile să se închidă uşor, fără să zgârie. Problema din urmă se poate rezolva dacă ai o mobilă din lemn, pe când cea din pal își face numai dureri de cap. Mie îmi place să caut şi modele mai neobişnuite, deosebite.

În ultima vreme am vopsit multe piese din stilul Chipendale, cu priză la public, deşi e un stil mai sofisticat, cumva, pictat în tehnica de blending, cu multe elemente aurii. Nu-ți pot spune care stil se vinde mai rapid, pentru că fiecare are cumpărătorul său. Sunt persoane cărora le place Farmhouse, care e un stil mai auster, să zic aşa. Altora le place stilul rustic, în care mobila pare mai veche şi eu folosesc, de regulă, cel puţin patru culori pentru efect. Altora le place stilul baroc, care e un stil mai sofisticat, cu multe elemente decorative, cu mult auriu. Sunt clienţi cărora le place şi mobila în stil clasic, elegant. Acum am început să „cochetez” cu stilul retro, sau MCM (Mid Century Modern), cum îi spun experții în domeniu. Am terminat de curând o piesă în stilul ăsta şi sunt curioasă să văd ce părere va avea publicul. Mai sunt o mulţime de alte stiluri pe care vreau să le încerc, pentru că mie îmi plac experimentele.

Despre muncă versus prețuri! Și mici secrete.

Preţul unei mobile recondiţionate depinde de foarte mulţi factori. Primul şi cel mai important e zona în care eşti. Saarland nu e cel mai bogat land din Germania, deci nu pot pretinde la preţul pe care l-aş cere în Berlin, Koln, Frankfurt, Hamburg etc. Apoi contează şi cât ai plătit pentru ea. Nu toate piesele sunt gratuite, iar în ultima vreme preţurile la mobila veche au crescut considerabil în zona mea. Pentru piesele mari şi grele trebuie să plătesc pentru transport. Deci e o cheltuială în plus.

Urmează munca propriu-zisă. Numai curățatul cât îți ia… Au fost situații când am avut nevoie de o zi întreagă pentru a curăța o vitrină, întrucât avea multe straturi de mizerie pe ea. Apoi, poate să necesite reparații, sau utilizarea grundului (depinde de culoarea în care vrei s-o vopseşti şi tipul de finisaj al mobilei). Abia apoi vine vopsitul. Trebuie să zic din start că vopsitul mobilei e un hobby destul de scump. Vopseaua, pensulele, ceara etc. „bat la buzunar”. Preţul variază între 23 şi 44 euro pentru aproximativ 750 ml de vopsea. Nu toate vopselele sunt la fel! Există vopsele de tip Chalk Paint şi există Chalk mineral paint. Ambele sunt Chalk, dar rezultatul final e diferit. Dacă vrei un finisaj, Farmhous, Rustic, atunci prima variantă e cea mai potrivită, pentru că e mai texturată. Dacă vrei un finisaj neted, atunci Chalk mineral paint e vopseaua potrivită, pentru că e autonivelantă şi nu lasă urme de la perie. Marele avantaj este că orice n-ai experimenta n-ai cum s-o dai în bară. Dacă nu-ți place rezultatul, poți oricând s-o vopsești din nou, or, cu ea poți decora orice. Eu am experimentat pe un dulap de pantofi, care are o suprafaţă plasticată. Există și produse pentru suprafețe plasticate sau metal, un fel de bază care face vopseaua să adere mai bine. Aş putea vorbi ore întregi despre asta.

De multe ori am fost întrebată pe reţelele de socializare despre anumite vopsele pe care le folosesc, despre cum am obţinut un anumit efect. Sincer, nu am nicio problemă să-mi împărtăşesc cunoştinţele cu alţii, pentru că şi alţii au făcut la fel cu mine. Şi încă o mai fac, de fapt. Comunitatea artiştilor care recondiţionează mobila e grozavă! Oamenii îşi fac mereu timp să-ţi răspundă la întrebări, să-ţi dea un sfat etc. Concurenţa în domeniul ăsta e mai degrabă un stimul, care te face să evoluezi, să vii cu idei noi. Cel puţin aşa simt eu.

Nu am dezvoltat din hobby-ul meu o afacere în sensul adevărat al cuvântului, pentru că nu am timp suficient. Uneori vopsesc două mobile într-o săptămână, alteori o mobilă pe lună. Visul meu e să pot dezvolta o afacere adevărată, dar… mai e un pic până atunci, sau poate mai e puţin. Eu nu mai zic niciodată „niciodată”. Nu, decând ne-am mutat în Germania, ţara în care n-am crezut vreo dată că o să mă mut şi că o să-mi placă.

Clienții sunt cei care mă găsesc și nu invers. Am și dintre cei care au cumpărat chiar și cinci piese, sau care, după ce au cumpărat câte ceva de la mine, mi-au adus ei altele să le vopsesc în același stil. De regulă, pun mobila la vânzare pe Marketplace și Kleinanzeigen.

Despre jobul de bază și alte mici pasiuni. Timp pentru toate.

Am un loc de muncă şi el este clar prioritatea mea faţă de hobby. Lucrez şase pe ore zi pe post de Senior Assitant la o companie din Saarbruecken, care construieşte parcuri solare. Am avut noroc să găsesc o companie care să aibă nevoie de cineva care vorbeşte inclusiv româna, pe lângă germană şi engleză. E clar că a fost greu la început,un domeniu absolut nou, într-o ţară nouă, cu termeni pe care nu-i înţelegeam nici în română, darmite în germană sau engleză. A fost un drum cu urcuşuri şi coborâşuri, cu momente în care am vrut să renunţ, dar uite că după 3,5 ani, tot acolo sunt şi chiar îmi place. În rest, încerc să-mi împart timpul între copii, cu teme, şcoală (ultimul an a fost o catastrofă), casă şi tot ce ţine de asta, plus mersul la sală.

Despre canal de YouTube și propriul magazin. Ce-ar fi dacă…?

Propriul canal de YouTube? Hmm, poate chiar anul ăsta sau, cel puțin, e pe lista mea cu lucruri de făcut. La drept vorbind, visul meu e un magazin mic, cu mobilă recondiționată, cu pensule, vopsele, lacuri, ceară, șabloane și alte chestii folosite pentru redecorarea mobilei. Când? Încă nu știu, pentru că asta implică, în primul rând, niște investiții financiare. Și în momentul în care voi decide să fac acest pas, va trebui să renunț la actualul meu loc de muncă. Altfel, voi păți ca cel care aleargă după doi iepuri. Dar un lucru e cert, nu vreau să lucrez toată viața pentru visul altuia. Vreau să trăiesc ziua când voi lucra pentru visul meu.”

Mai multe despre mobilă și recondiționare puteți vedea accesând acest link: https://www.instagram.com/pysyca22/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: