Andrei Ioniță și experiența sa din culisele IT-ului german

Îl cunosc din postări, de pe vremea când activa în Moldova în cadrul Agenției de Stat pentru Protecția Intelectuală a Republicii Moldova (AGEPI), iar în paralel deținea propria firmă de IT (Tehnologii Informaționale). Naționalist din creștet până-n tălpi, gata să lupte și cu morile de vânt pentru cauza țării, gata să stingă ultimul lumina și să lase cheile sub preș la aeroport. De aceea, m-a mirat când acu’ vreo patru ani a început să scrie postări, doar că din Germania. Despre provocări, despre integrare, despre adaptare și IT de factură germană… Ultimul subiect m-a intrigat în mod special pentru că nu orice moldovean (fără dublă cetățenie) vine în Germania și în loc să se apuce de „zarabotcă”, se ambiționează să lucreze în domeniu. „Nimic nu-i în zadar” m-a asigurat Andrei Ioniță, protagonistul acestui articol, în timpul discuției pentru că planifică să revină acasă în Moldova, cu calificare europeană și să pună în aplicare tot ce a învățat în acești ani de Germania.

Un articol pentru #ainoștri care visează să lucreze în IT. Despre cum poți face studii pe banii statului german, ce uși îți deschide o diplomă europeană, de ce vrea să revină în Moldova, precum și multe alte lucruri interesante despre care a tăcut în postări.

Despre motivul plecării. Am plecat din cauza guvernării. Se întâmpla acum patru ani. Aveam o mică afacere în domeniu (Centrul informațional TelNet din Strășeni) și totul a fost gândit să mă sufoce, lucru care s-a și întâmplat în 2016 după nouă ani de activitate. Între timp, îmi pierdusem și funcția de director al Departamenului de Informatică din cadrul AGEPI. Din același motiv. Am rămas cu un gust amar al nedreptății și cu multe datorii (de care am reușit să scap abia anul trecut). În acel moment complicat pentru familia noastră soția a decis să vină în Germania. Întrebarea era dacă venim împreună sau…? Am zis da, dar am avut o condiție, una singură – ca în noua țara să lucrez tot în domeniul IT.

În Germania am venit toți patru. Eu, soția și cei doi copii ai noștri, iar aici s-a născut mezinul. Fusesem anterior în vizită și unele lucruri îmi erau deja cunoscute cum ar fi, de exemplu, punctualitatea nemților, or, asta se pliază perfect cu felul meu de a fi. La fel, îmi plac posibilitățile pe care le oferă Germania și faptul că e o țară într-adevăr socială care nu te va lăsa niciodată să mori de foame. Iar dacă vei dori să crești, vei avea mereu oportunități.

Despre primele experiențe în calitate de angajat, un fel de Ying și Yang. Reamintesc, venisem de acasă cu un scop bine definit, de aceea primii mei pași s-au îndreptat către JobCenter (Agenția pentru Integrarea în Câmpul Muncii). Un job în IT cerea un nivel bun de limbă germană, lucru care poate fi făcut pe banii statului. Soția deja se angajase cu normă întreagă, așa că mi-am găsit și eu job, mai bine zis un miniJob (45 ore de muncă lunar). Primul a fost în cadrul unei companii nemțești de transport containere ca și dispecer vobitor de limba engleză. Am plecat după trei luni, pentru că eram achitat cu cinci euro la oră, iar înainte de plecare șefa mi-a „urat” să-mi găsesc job-ul dorit când îmi voi vedea ceafa fără oglindă. Apoi am lucrat specialist IT în cadrul clinicii unui medic chirurg. Am fost plătit bine și cred că aș fi lucrat până azi, dacă fostul șef nu închidea clinica.

Despre Windows Server și Linux și Academia IT. După cursul de limbă germană nivel B2 venise timpul să fac certificări internaționale. E vorba de CISCO, un fel de Biblie în rețelistică. Dar la acel moment nu am găsit cursuri offline. Online am refuzat eu, pentru că aveam nevoie de profesor și laborator, din această cauză m-am oprit la Windows Server și Linux din cadrul Academiei IT din Bochum. Apropo, toate încercările de angajare până la începerea cursului de limbă B2 au fost inutile.

Despre academie am aflat de la un centru de consultanță, în timp ce învățam germana B2. Cred că în fiecare oraș este un asemenea centru care îți oferă sfaturi și buclete despre diverse cursuri și recalificare profesională. Eu încă nu primisem certificatul de B2, dar deja aplicasem. Cei de acolo mi-au cerut certificatul, dar le-am spus că îl aduc mai tîrziu și i-am rugat să mă primească cu cel de B1.

Despre Herr Schultz și cei peste 20.000 euro investiți în studiile mele. Dar înainte de asta am mers la domnul Schultz, consultantul meu oferit de JobCenter. Cât timp ești în programul lor, acest consultant te îndrumă. Eu am avut parte de unul foarte îngăduitor care m-a ajutat, deși nu toți sunt așa. Când am mers să-i vorbesc despre academie m-a privit atent încercând să înțeleagă la maxim limbajul corpului meu, pentru că germana mea îi era insuficientă. „Domnule Schultz am expediat peste 100 de CV-uri și am avut deja vreo opt convorbiri. Problema mea este că eu nu am nici un act de studii german. Tot ce am învățat în IT are ștampila Republicii Moldova ori sunt studii online. Intuiesc că angajatorii ar dori ceva studii făcute aici pe loc. Eu am căutat pe net și aș vrea să fac două cursuri care durează șase luni. E vorba despre Akademia IT al doctorului Heuer din orașul Bochum. Nu e la Essen, dar aici nu am găsit ceva care să se potrivească mie. Eu deja am scos la imprimantă oferta lor. Rog s-o analizați”. S-a uitat peste bucletele mele, a dat un telefon la Bochum, s-a interesat de condiții. „Ok. Mergi la ei, te înscrii și îmi aduci contul de plată să vedem ce putem face pentru tine. Plus la asta, dacă urmează să circuli la Bochum cu trenul, îți achităm costul biletului, dacă cu mașina – îmi faci un calcul în km și îți achităm 20 cenți pro km.”

Am plecat cu sufletul la gură la Akademia IT din Bochum. O clădire impunătoare, modernă din sticlă, metal și multă cărămidă roșie. O îmbinare perfectă a cărămizii nemțești cu sticlă din Silicon Valley. O zonă plină de firme, una mai bogată ca alta și o parcare imensă pentru toți. Ai nevoie de GPS ca să-ți găsești mașina. I-am explicat vice rectorului de acolo ce vânt m-a adus și că îmi doresc foarte mult să devin administrator certificat de Windows și Linux. Nu a scos un cuvânt în timp ce printa contul de plată. Îmi plac nemții. Îs calculați și foarte atenți la vorbe. Vorbesc puțin și acționează prompt, fără emoții, fără gesturi în plus și explicații inutile. Când mi-a întins foaia cred că m-am făcut alb ca varul: 2252 euro/lunar, pentru 6 luni – 13512 euro. Când vede Herr Schultz cifra asta precis mă trimite înapoi la Strășeni. Dar, nu mă dau bătut, nu în zadar în copilărie îmi ziceau țiganul…

Am revenit la Herr Scultz, dar cu pas mai agale. Intru sfios, el ocupat. Aștept tremurând… În gândul meu „cum să-ți explic Herr Schulz, am făcut un pic de școală la viața mea, dar asta nu e de ajuns. Mai trebuie. Am 11 clase la Strășeni, cinci ani la ASEM (Academia de Studii Economice din Moldova), după primul an la ASEM am dat BAC-ul, apoi cursuri și cursuri. Am fost și la Academia Ideilor a lui Mihai Bolocan, am ascultat profesori emeriți acolo. Dl. Vitalie Eșanu ne-a explicat despre bitcoin și am înțeles că deja era târziu de mai făcut ferme. Eu chiar și la cursuri despre viața politică la Academia Populară a lui Iurie Roșca am fost și era cât pe ce să rămân fără lucru, că șefa peledemistă de la AGEPI turba când o aflat că umblam cu un coleg la Roșca la cursuri, psinică Filat era dușmanul de moarte a lui Roșca și noi dacă lucram la AGEPI, eram considerați un fel de peledemiști by default, deși nu am fost niciodată membrul vreunui partid. Recunosc, la Varaniță nu am fost, nici cartea lui nu am citit-o, posibil e unicul ”regret” care îl am în viață.” Gânduri și gânduri… Iar Herr Shultz părea că nu se mai eliberează din convorbirea telefonică. În sfârșit termină discuția. Îi dau hârtia. El aruncă o privire peste ea. Îmi zice scurt „se acceptă, noi îți plătim școala și plus cheltuielile de drum.” „Doamne, îți mulțumesc! Peste 15 mii de euro, statul german a hotărât în câteva secunde să le investească în capul meu. Herr Schultz, să-ți dea Dumnezeu sănătate ție și familiei tale, ești un om bun și probabil ai văzut ceva în mine ce nici eu nu văd acum…” Un simplu calcul făcut ulterior m-a dus la cifra de 20 mii euro, bani pe care i-a investit statul german în studiile mele de IT și limbă germană B1 și B2. În această sumă nu am inclus cei 1600 euro pe care mi-i achita la acea vreme statul pentru chirie și alte necesități.

Despre studenție de factură germană! Cursurile de la Academia IT a dr. Heuer din Bochum le-am început peste o lună de la întâlnirea despre care am vorbit mai sus. Cei de acolo nu mi-au cerut nici un act, decât confirmarea plății de la JobCenter. Ce ține de academie, aceasta este o instituție care face cursuri modulare. Speciliazarea lor e să-i recalifice pe cei care au alte profesii și studii superioare în IT. Cursurile durează doi ani și omul devine IT-șnic. Eu aveam nevoie doar de două cursuri care au durat șase luni. Le-am ales din două motive: să învăț terminlogia IT în germană și să obțin actul cu care să mă pot angaja.

Ce-am învățat nou la aceste cursuri, după mai bine de zece ani de activitate în propria firmă acasă? Terminologia IT în limba germană, pentru că nemții sunt diferiți de alții. Inclusiv rușii și chinezii folosesc engleza la greu în IT. Nu și nemții. În Germania, la firma noastră, totul, da absolut totul e în germană, inclusiv termenii IT internaționali. Engleza nu a fost niciodată o limbă de comunicare nici între angajați. Același banal computer, cuvânt pe care toată lumea l-a preluat și îl folosește, colegii mei îl numesc Rechner.

Din punct de vedere al cunoștințelor, am primit destul de puțină informație nouă, or, majoritatea lucrurilor îmi erau cunoscute. Marele avantaj a fost certificarea internațională. Pe lângă cele cinci examene interne (două la cursul de Linux și trei la cursul de Windows Server), am mai avut alte cinci examene într-un centru specializat, monitorizat și certificat internațional. Într-un final, m-am pricopsit cu titlul de Administrator de Windows Server certificat de Microsoft și Administraror de sisteme Linux certificat de Linux Professional Institut, care sunt valabile cinci ani.

Examenele au fost în germană pe intern (adică în cadrul Academiei) și în germană și engleză pe extern (la Microsoft și la Linux Profesionall Institut). Eu am ales de fiecare dată limba germană ca să pot învăța termenii. Examenele în IT se aseamănă cu examenul teoretic pentru permisul auto, adică sunt întrebări cu mai multe variante de răspuns. Cumulativ este vorba de peste 2500 de întrebări.

Despre job-ul obținut după o săptămână (o săptămână Karl!) de la depunerea CV-ului. Imediat după absolvirea cursului, am trimis CV-ul și scrisoarea de intenție (Lebenslauf și Bewerbung) la cinci firme, iar după o săptămână prima care m-a chemat la interviu a fost compania de comunicații Telcat Multicom care m-a angajat ca și administrator de sistem și rețea și unde lucrez până în prezent. Deși nivelul meu de limbă germană era departe de așteptările lor, cunoștințele mele în domeniu au acoperit acest lapsus. Apropo, un aspect foarte important ce ține de angajare, a fost nevoie de diploma mea de la ASEM (Specialist în Informatică) tradusă din engleză în germană cu tot cu anexe. A costat 550 euro pentru 11 foi, bani achitați tot de JobCenter.

Au urmat zece luni de probă, dintre care primele șase luni nu prea am comunicat. Era perioada când se schimbau computerele și m-au băgat într-un atelier unde trebuia să instalez sistemul și aplicațiile la aproximativ 10 – 15 computere pe zi. După șase luni șefii m-au băgat în HelpDesk (un fel de ambulanță în domeniu). Primeam tichete cu probleme pe care le rezolvam. Asta însemna multă comunicare. A fost greu, făceam zeci de greșeli pe minut, dar colegii și clienții noștri au fost foarte amabili și îngăduitori cu mine. Eu lucram în cinci browsere concomitent și în toate era deschis Google Translate și Yandex translate. Am învățat să folosesc traducerea în doi pași. Mai întâi scriu textul în română și îl traduc cu Google în germană. Apoi din germană traduc cu Yandex în rusă, pentru că o face bine. Dacă sensul e normal, mai fac corectări, ajustări și acest text îl bag în sistemul nostru de tichetare. Slavă Domnului, încă nu s-a plâns nimeni. Împreună cu alți doi colegi deservim vreo 700 calculatoare și vreo 40 de servere. Am un avantaj față de colegi – doar eu sunt certificat și pe Linux: eu am universitate, ei – Ausbildung (școală profesională). Pentru poziția mea sunt cinci tipuri de salarizări – de la 35000 pe an până la 60000 an. Eu am început cu poziția a doua, destul de jos, dar am unde crește. Firma oferă al 13 salariu și șase săptămâni de concediu pe an. Dacă faci mai mulți km oferă și mașină de serviciu. De când m-am angajat am devenit extrem de cotat și pentru alte firme. Au început să vină mai multe oferte de angajare pe Linkedin. Cea mai recentă este din partea unui recrutor din Spania care are filiala la Bochum. Așa am ajuns să trăiesc momentul când sunt eu căutat de angajatori și nu invers.

Mie îmi place job-ul actual. Este la doar opt km de casă și muncesc cu plăcere și fără stres. Mă împac bine cu colegii și am și un șef de treabă, care ultimii 30 de ani i-a dedicat firmei. În Moldova, în special la AGEPI, era foarte stresant și în mare parte stresul se crea artifical din cauza șefilor aroganți și incompetenți. Mă refer la șefa care era bec în IT, dar mereu vroia să mă înjosească față de toți și o făcea cu o plăcere sadică. Psiholog de profesie.

În paralel lucrez ca şi distribuitor de ziare de două ori pe săptămănă – miercuri seara și sâmbătă. Acest miniJob îl am încă de pe vremea când făceam cursul de limbă germană și este al doilea serviciu care nu se impozitează. Îmi place foarte mult și nu cred că o să renunța la el degrabă. În trei ani de livrare am ascultat vreo 120 de cărți audio de specialitate și am făcut circa 3500 km pe jos. Un fel de fitness, pentru care nu cheltui bani, ci sunt plătit.

Despre revenirea acasă. În doi ani planific să revin acasă și pregătesc terenul pentru asta. Nu sunt încă gata să deschid o nouă afacere, pentru că încă îmi ling rănile, dar sunt gata să aplic acasă tot ce am învățat și încă învăț aici pe tărâm german. Problema e că ai mei nu prea vor, în special copiii. Am la dispoziție doi ani să-i conving…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: