Sebastian Römischer: am venit din Germania în Moldova și „am uitat” să plec înapoi

După ce în ultima perioadă am utilizat la greu haschtag-ul #ainoștri în Germania mi-am dorit să cunosc pe cineva de cealalată parte a baricadei. Așa l-am descoperit pe Sebastian Römischer, născut în Germania, stabilit în Moldova. Vorbește limba lui Eminescu mai bine decât o bună parte din nativi (apropo, fără accent) și nu doar o vorbește, îi simte pulsul… Nu-mi rămâne decât să zic „chapeux bas” în fața unor asemenea persoane. A știut să povestească atât de frumos despre țara din care noi am plecat și căreia el îi spune acasă, încât nu mi s-a dat mâna să scot ceva din text. Urmează long read, dar unul frumos.

Moldova e despre oameni și tradiții. Curând se împlinesc șase ani de când am cunoscut această țară minunată și înclin să cred că mă aflu aici pe un termen nedeterminat. Până la venirea mea aici cochetam cu ideea de a emigra și oscilam între destinații. Visam să ajung în America de Sud, doar că lucrurile s-au derulat astfel încât în 2014 am venit în Republica Moldova ca turist, m-am îndrăgostit nebunește de țară, de oameni și tradiții, și-am rămas. Găsesc frumos faptul că oamenii aici încă păstrează spiritul autentic și sunt de o cumsecădenie aparte. Aveți tradiții atât de bogate de parcă zici că ești prins într-un film. Aici până și discuțiile cu șoferul de taxi sunt destăinuiri și afli ce s-a mai întâmplat nou. Este despre oameni și oameni. Iar fiecare zi e un nou buletin de știri, mai ales că taximetriștii sunt îndemânatici în discursuri și experți în orice domeniu. Ce ține de reputație, fiecare dintre noi vede doar ceea ce vrea să vadă și pe ce se focusează. Dacă aș fi avut focusul pe reputație, probabil, aș fi rămas în Germania.

Am rămas în Moldova inclusiv pentru că am simțit la acel moment necesitatea și nevoia de dezvoltare a oamenilor de aici pe plan personal și profesional. În calitate de Life și Business Coach, activitatea mea de dezvoltare este destinată celor care vor să se regăsească și să se recreeze, să-și atingă obiectivele, să-și dubleze veniturile. Kurz gesagt (mai pe scurt), vorba nemţilor, eu ajut și îndrum oamenii să obțină un alt nivel de viaţă, mai bun, având mai mult timp liber și mai multă productivitate în ceea ce fac. Iar pentru cei care vor să învețe limba germană cu un nativ, o pot face cu mine. https://2lpc.de/0dg3da?fbclid=IwAR0Pi5HmxzAAhgxfY6IcZNPz-W86b4mMseuZu8vST3N1GW-Qlxe3Ip27svY Germana este desigur o limbă mai dificilă, indiscutabil, dar, în toți acești ani, am cunoscut mulți basarabeni care o rostesc la perfecție și fără accent. Iar asta subliniază încă odată – dacă vrei cu adevărat, atunci nu există bariere, totul este posibil.

Apropo, să înveți limba înseamnă să respecți țara în care locuiești. Eu nu consider că vorbesc atât de bine limba română, deși am evoluat mult de când am început s-o învăț intensiv acum șase ani. Mă optimizez zilnic citind cărți și bloguri, privind filme și reportaje,  dar mai ales comunicând direct cu oamenii. Sunt de părere că mai am mult de învățat, dar, Schritt für Schritt (pas cu pas), o voi învăța la perfecție și fără accent. Mai întâi de toate este vorba de respectul față de țara în care locuiesc. Un oaspete care s-a cam reținut, ar fi păcat, ar fi nepoliticos… Unde mai pui că cei 7 ani de acasă se învață în orice colț al lumii. Plus că mereu am voința perseverentă de a mă optimiza și a mă dezvolta în tot ceea ce fac. Am auzit și această expresie aici: „Mergem înainte că înainte era mai bine!”

Vorbesc și limba engleză, dar nu am dezvoltat-o atât de mult ca limba română. Ce ține de limba rusă, este și asta o limbă foarte frumoasă (toate au melodia şi farmecul lor), dar nici aici nu m-am focusat pe ea, nu era necesar, deși mă aflu într-un mediu unde se vorbește. Când mi se adresează în rusă, răspund în limba română sau germană, niște frânturi, dacă le este comod… Dar, la nevoie ne înțelegem și cu-un “spasiba” cu taximetristul. Mereu sunt soluții. 

Nunți, botezuri, cumetrii. În acești ani petrecuți în Republica Moldova, pot spune că am reușit să „gust” din toate câte ceva. Începând cu masa de sărbătoare, căreia moldovenii îi zic foarte modest „cu ce a dat Domnul”, eu o numesc un adevărat meniu de cinci stele pe gustul fiecăruia. Nunţile, de asemenea, au fost o descoperire pentru mine. Sunteţi bogaţi în tradiţii şi obiceiuri, împărtășiți bucuria cu atâtea rude. E frumos să descoperi această varietate. Surprins am rămas şi de ceremoniile funerare. Acolo am rămas blocat. Dar respect orice tradiţie. Ar fi impertinent să vii şi să te expui. Să ştii că îmbrățișez ospitalitatea localnicilor tot mai rar întâlnită în aceste vremuri. 

Ce sună mai provocator – gropile din asfalt, nepunctualitatea sau lipsa „Terminelor” stabilite în prealabil? Adevărat că la început era dificil să mă obișnuiesc cu anumite realităţi, fie cu calitatea drumurilor (eu preferă să le zic „gropițe”) fie cu alte lucruri. Dar noi înșine ne construim lumea în care vrem să trăim și punem accent pe ceea ce ne este important. Fiind neamț, am gestionarea timpului în sânge. Inițial era mai greu să mă obișnuiesc cu o anumită lipsă de punctualitate, dar asta depinde foarte mult de abordarea mea. Pe unii am reuşit să-i convertesc, dar niciodată nu ştim ce s-ar fi întâmplat dacă se grăbea şi se întâmpla o nenorocire. Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, chiar şi timp.

Dacă aș fi președinte! Dacă aș fi președinte, cu puterea de a putea schimba radical tabloul, atunci aș transforma Republica Moldova într-o țară bogată și prosperă, o mică Elveție. Aveți o un teritoriu relativ mic, care adună posibilitățile și oportunitățile la un loc. Înţeleg că Republica Moldova are de parcurs un traseu mai lung ca să ajungă un stat de drept democratic funcţional, că încă mai este corigent la anumite capitole de justiţie, economie şi corupţie, dar sper foarte mult că aceste lucruri se vor schimba treptat. Mereu există o speranţă. Şi poate risc să fiu patetic, dar schimbarea începe de la noi. Sigur, pentru a avea un trai decent, cam trebuie să găseşti şi cea de-a 25-a oră, dar o faci pentru că din senin lucrurile nu funcţionează. Mă cam pierd în priorități acum și nici pe departe nu vreau să arat cu degetul, pentru că fiecare sistem are lacune, inclusiv Germania și fiecare țară are traseul său de dezvoltare. Cred că mare îmi este entuziasmul referitor la ce lucruri frumoase se pot întâmpla aici. 

Pe scurt despre trei mari dureri de cap ale moldovenilor. Sistemul juridic. O să fiu laconic: Reforma Justiţiei! Sistemul medical. Am avut nevoie de ajutor medical, dar am preferat să păstrez distanţă faţă de instituţiile medicale, nu pentru că nu am încredere în specialiştii de aici, ci pentru că dintotdeauna mi-am setat să duc un mod de viaţă cât mai sănătos şi să nu prea leg prietenii de lungă durată cu medicii. Aş fi foarte superficial să zic o părere, mai ales că, pe timp de pandemie, medicii sunt cei care luptă în prima linie. E uşor să te expui dintr-un fotoliu comod, atunci când nu ştii cum stau lucrurile pe interior. Îmi trag pălăria jos pentru medicii oneşti şi dedicaţi, în rest, ştiu că au tinerii o vorbă, “Eminescu să ne judece”. 

Sistemul de învățământ! E diferit decât cel din Germania, absolut. Dar observ că lucrurile deja merg într-o direcție mai bună. Cred că se pune accent pe multă teorie, deși lucrurile ar trebui să stea invers. Am remarcat că sistemul este cam învechit, neadaptat la necesitățile elevilor. Plus că, elevii nu prea dispun de alegeri prea multe în materie de discipline pe care să le studieze, deși este foarte important pentru un viitor profesionist. Apreciez că aici sunt învățate mai multe limbi internaționale. Sunteți foarte harnici la acest capitol, astfel aduceți Europa acasă!

Cum și ce se vede din afară! Hmmm… Depinde și acolo de unde te informezi și cât de mult te pătrunzi de subtilități. Cunoașteam de vinurile moldovenești înainte ca să vin. Iar apoi am descoperit și locurile pitorești, zici de parcă sunt rupte dintr-o realitate neatinsă de mâna omului contemporan. Sunt pensiuni turistice blocate în timp, ele sunt apreciate. Ce ține de mituri, ele au cam încetat să aibă șansă la viață de când trăim în secolul tehnologiilor moderne. Că ar fi cea mai săracă țară, să vedeți ce bogați spirituali sunteți și ce câmpii întinse verzi aveți. Să mai adaug că aveți un potențial uriaș de dezvoltare, important este să faceți alegerile corecte. 

Moldova versus Germania! Eu nu vreau să-mi asum o decizie de a compara o țară cu alta. Fiecare țară are de toate și… nimic, depinde foarte mult de punctul de vedere pe care îl ai. Aş putea, cred, foarte subtil şi pe o notă caldă, să fiu recunoscător pentru ospitalitatea basarabenilor, lucru care m-a surprins. Pe de altă parte, Germania este ţara unde am crescut, aici nu ai cum să-i dictezi inimii. Dorul uneori te mai pişcă de gânduri. Acum sunt bine, vedem ce ne rezervă ziua de mâine. 

Eu mă simt în Moldova acasă, însă recunosc că uneori fursecurile pregătite acasă de Crăciun au altă aromă. De vină o fi „ingredientele” sau poate cum ziceam mai sus, amintirile. În rest, pot să adaug că basarabenii au o gastronomie tradiţională bogată, mi-aş dori ca tot mai mulţi turişti să descopere acest aspect. Ar deveni faimoşi, plus că şi turismul naţional ar înregistra o curbă ascendentă.  

Nu ştiu şi nu înţeleg de ce basarabenii sunt ok cu eticheta care se pune asupra lor. Fiecare ţară are un trecut mai sinistru şi înţeleg că sunt prezente multe probleme, dar suntem atât de individuali şi, da, sunteţi frumoşi prin diversitatea voastră. 

Pe de altă parte sunt nemții popor rece? Nu, dar depinde ce pui pe tava cealaltă, cu cine comparăm. Poate scutul de protecție de a fi mereu prudenți, ne face să arătăm așa, dar poate că suntem prea direcți și tranșanți, ne face să fim astfel văzuți. Ne place libertatea și nu ne place să fim legați de un anume loc. Din acest motiv, nemții nu își cumpără case, ci stau în chirie.

Integrarea în Germania, din perspectiva unui neamț stabilit în Moldova. Cel mai mare impediment, dacă îl putem numi astfel, este cunoașterea și aplicarea limbii germane. Apoi, poate lipsa de incluziune în mediul și în cultura Germaniei. Dar unde este voință, se găsesc și căi, iar dacă nu se găsesc, atunci ele pot fi construite. Ce stă în calea fericirii lor? Aici pot vorbi doar la general, deoarece fericirea, așa cum o văd eu, se naște în noi înșine, noi ne-o construim. Depinde foarte mult de așteptările noastre, de recunoștința noastră și de ceea ce vrem cu adevărat.

Ca sfat, cum am spus mai sus, le-ași sugera moldovenilor stabiliți în Germania, în primul rând să reflecteze asupra lor ce vor cu adevărat. Care le sunt așteptările față de sine și față de ceilalți și cât de recunoscători sunt pentru ceea ce reușesc. Germania poate să fie aparent strictă, dacă vorbim la nivel de legislație, însă nu trebuie să-i sperie. Legea în Germania stă în capul mesei. Aş dori foarte mult să fie insistenţi pentru drepturile lor şi să conştientizeze că sunt multe oportunităţi de dezvoltare. Să nu dea mâinile în jos şi să fie fideli visurilor lor. 

Iar la final, aș recomanda tuturor să fie recunoscători pentru ceea ce au, dar să lupte mereu pentru a deveni o versiune mai bună. Luptați mereu și fiți competitivi doar cu voi și, da, Carpe Diem!”

P. S. Interviu realizat de o moldoveancă stabilită în Germania. Protagonist – un german stabilit în Moldova.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: